PEDAGOGIE EDUCATOARE - ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

-        mediul educațional, ambianța psiho-relațională, modalități de organizare a grupei, modele de aranjare spațială a grupei, activități de învățare cu grupa combinată;

- tipuri, importanță, specific, organizare,desfășurare, evaluare: activități pe domenii experiențiale, jocuri și activități liber-alese, activități pentru dezvoltare personală, activități integrate, activități monodisciplinare, activități opționale, activități extrașcolare.

Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii prefigurează două mari tendinţe de schimbare, prezente în comportamentul cadrului didactic (educatoarei), care pun în centrul atenţiei copilul de astăzi :
· crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare continuă a învăţării spontane a copilului
· introducerea copilului în ambianţa culturală a spaţiului social căruia îi aparţine, în ideea formării lui ca o personalitate autonomă şi conştientă de sine.

Mediul educațional
Grădinița este mediul unde copiii preșcolari sunt primiţi, se mişca şi se joacă, unde totul trebuie gândit şi amenajat, astfel încât acesta să fie o sursă din care copiii se inspiră şi învață, un loc plăcut, frumos, în care se simt bine, în siguranță, un loc care le vorbește lor şi tuturor celor care îl vizitează despre tot ce se întâmplă acolo.
Una din condițiile esenţiale ale aplicării unui curriculum centrat pe nevoile,interesele şi dezvoltarea lui globală se referă la crearea unui mediu educațional adecvat, care să permită dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidență dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale.
Educatoarele sunt responsabile de crearea unui mediu favorabil de învăţare, fiind și ele o parte integrantă a acestuia. Prin organizarea spațiului grupei pe centre de activitate, procesul de învăţare este unul activ, de socializare,în care copiii interacţionează direct cu materialele, cu alţi copii, cu adulţii, individual, în perechi sau în grupuri mici. Acest tip de organizare permite dezvoltarea liberă a copilului, pe domeniile de dezvoltare fizică,sănătate şi igiena personală, dezvoltarea socio-emotională, dezvoltarea capacităților şi atitudinilor în învăţare, dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii, dezvoltarea cognitive şi cunoaşterea lumii.

Sala de clasă trebuie să fie atractivă, plăcută, securizantă,funcţională, să invite copiii la joc şi activitate, iar aceștia să se simtă stăpâni şi în siguranţă. Copilul trebuie să aibă libertate de mișcare şi explorare printr-un mediu bine gândit de educatoare.Jocurile şi jucăriile trebuie așezate la îndemâna copiilor, în câmpul vizual al acestora.
Materialele expuse în sala de grupă trebuie să aibă un sens pentru procesul de învăţare în care este angajat copilul, să fie așezate la un nivel cât mai apropiat copilului, să fie vizibile şi să fie realizate împreuna cu copiii sau în prezența acestora.
Pentru a răspunde cerințelor de dezvoltare a copiilor în toate domeniile menționate mai sus, în scopul oferirii unor experienţe de învăţare cât mai diverse şi a unor conținuturi circumscrise de cele cinci domenii experienţiale, spațiul sălii de grupă va fi organizat pe centre de activitate, care integrează diferite domenii de cunoaştere şi experienţe de învăţare: biblioteca, ştiinţa, arta,joc de rol, jocuri de masă şi construcţii.
Pe lângă sectorizarea clasei şi dotarea cu materiale, un aspect esenţial îl reprezintă modul în care se decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare obiect, fiecare imagine să transmită ceva copilului sau să-l pună în situaţia de a cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes. O aglomerare de materiale, fără nici un mesaj legat de interesul de moment al copilului, va crea disconfort şi agitaţie în sufletul lui şi o situaţie conflictuală în clasă, între copii. Este recomandabil să se regăsească în spaţiul educaţional elemente de decor sugestive pentru anotimpul în care ne aflăm, pentru marcarea unui eveniment important social, cultural, religios ce urmează să se desfăşoare (sau este în derulare).

Concluzionând, putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea, flexibilitatea şi competenţa profesională a educatoarei. Recunoaşterea valenţelor formative ale mediului educaţional este una din ideile deosebit de valoroase promovate de reforma învăţământului preşcolar. În acest sens, într-un program educativ la vârstele timpurii este foarte important să acordăm o atenţie deosebită amenajării spaţiului.

Ambianţa psiho-relaţională in grădiniţă

Din analiza evolutiei personalitatii umane ce se manifesta ca un proces stadial ascendent si ai caror factori de dezvoltare se identifica atat la nivel ereditar cat si la cel relational, gradinita , ca mediu social extins al prescolarului, poate interveni in construirea unor baze solide pentru personalitatea in devenire a copilului de 3-6 ani.

Intregul proces de invatamant exercita influente educationale asupra construirii , formarii si dezvoltarii personalitatii in conditiile stabilirii unor relatii interpersonale educatoare-copil de calitate, in conditiile in care educatoarea are in vedere crearea unui climat afectiv deschis , permisiv,democratic.

Influentele educative asupra modelarii personalitatii in formare a prescolarului incep odata cu debutul intrarii copilului in gradinita , daca educatoarea reuseste sa creeze conditiile de confort psiho-fizic , pentru ca acum copilul trebuie ajutat sa se desprinda din relatia exclusiva cu parintii , fara tensiuni ,si sa construiasca o noua relatie afectiva cu altii (copii , adulti).

Fara a fi o varsta omogena , prescolaritatea are o serie de caracteristici care pot constitui puncte de sprijin in munca educatoarei. Prescolarul este un intuitiv care “gandeste” cu ochii, cu mainile , cu urechile , ceea ce-l orienteaza spre tot ce este in exteriorul sau. Acest interes extrem de viu, sustinut de o curiozitate dezarmanta ofera educatoarei sansa de a –i crea ambianta, situatii si activitati in care placerea” de a face ― sa se poata exprima.

 Astfel , organizarea spatiului educational prin sectorizare pe arii de stimulare si interese, asigurarea accesului nelimitat la materiale si la modul in care acestea trebuie utilizate conduc la depasirea etapei in care altii (copii de aceeasi varsta ) sunt rivali si devin parteneri egali, favorizeaza asimilarea conduitei sociale.

In acelasi context, atitudinea educatoarei, felul in care adopta un stil de relatie educativa consecvent democratic, favorizeaza manifestarea sentimentului de securitate , autocontrolul si siguranta de sine, dandu-i copilului posibilitatea de a se manifesta liber si de a-si forma o imagine pozitiva despre sine.

O alta etapa in care educatoarea poate interveni in modelarea personalitatii in formare a prescolarului este cea de favorizare a componentei intelectual-cognitive, prin care copilul este ajutat sa cunoasca si sa traiasca satisfactia cunoasterii, devenind mai motivat.
Aprecierea raspunsurilor copiilor, a conduitei , evaluarea si aprecierea de catre educatoare constituie o prima sursa de autocunoastere , copilul preluand aceste aprecieri pe care le va transforma in repere de raportare la propria persoana dar si la cei din jur.
Desfasurand o activitate structurata in conformitate cu programa , respectand principiile didactice , cunoscand particularitatile de varsta si individuale ale copiilor din grupa ,aplicand cu precadere metode active , educatoarea va evita uniformizarea acceptand diversitatea , favorizand cultivarea unei imagini de sine pozitive , intarind motivatiile.
A treia etapa in demersul educativ de influentare a personalitatii prescolarului este cea in care educatoarea pune accent pe coeziunea grupului si pe contributia fiecarui copil la desfasurarea activitatii, recunoscand componenta moral-sociala a personalitatii ,toate acestea presupunand anumite calitati dintre care definitorie este competenta profesionala a educatoarei.
 Aflata la intersectia factorilor innascuti cu cei dobanditi sub influenta modelelor si a practicii educative , personalitatea este dimensiunea psihica centrala a fiintei umane. De aceea orice educator care-i urmareste etapele cheie poate sa se autoverifice pentru eficienta muncii sale prin calitatea optimului realizat de copil intr-o etapa sau alta.

Modalități de organizare a grupei

Exigenţe psihopedagogice şi ergonomice privind organizarea grupei de copii;
 
Grupa de copii reprezintă o formaţiune psiho-socială. Ea este structurată dupa criteriul particularităţilor de vârstă ale componenţilor sai (prescolarii)

Grupa de prescolari are urmatoarele caracteristici

- are un numar de indivizi care se afla in interactiune;
- educatoarea desfasoara activitati organizate in scop comun intregii grupe
- fiecare copil indeplineste roluri comune grupului, dar si individualizate;
- copiii relationeaza fiind implicati in activitati comune;
- grupa utilizeaza o serie de resurse in comun;
- implicarea intr-o activitate comuna dezvolta in timp norme si valori care reglementeaza comportarea comuna;

Pozitia educatoarei este foarte importanta. Educatoarea trebuie privita din interiorul grupului. Ea este singurul adult intr-un grup de copii, reprezentand lumea adultilor. Ea este cea care formuleaza judecati de valoare si este un model pentru cei mici.
Educatoarea este privita ca un conducator al grupului , ea nu este numai un simplu transmitator de cunostinte sau organizator, ci si un manager al grupei de prescolari.
Există două perspective de abordare a grupei de preșcolari:
- perspectiva didactica
- si perspectiva psihosociala

Din perspectiva didactica, grupa de prescolari este studiata dupa gradul de implicare si dirijare a educatoarei in raport cu activitatea copilului
 
- Activitatile comune implica cel mai mare grad de dirijare din partea educatoarei, fie ca activitatea se desfasoara frontal, pe grupuri sau individual.
- In cadrul activitatilor dirijate se pune accent pe participarea tuturor copiilor.

 Organizarea si realizarea acestor activitati presupune o conducere, o indrumare permanenta si un control din partea educatoarei.

Din perspectiva psihosociala grupa de prescolari este studiata sub aspectul socializarii copiilor, in vederea dezvoltarii comportamentului social si a personalitatii acestora.

Gradinita este aceea care permite o largire a campului relational al copilului.
Viata si activitatea in grupa de prescolari presupune interactiunea acestora, formarea fiecaruia pentru a fi capabil sa participe la viata grupului. Aceasta inseamna dezvoltarea si antrenarea abilitatilor psihologice de adaptare si de integrare, de participare si a aptitudinilor creative a copiilor.

La nivelul grupei de copii distingem următoarele tipuri de relaţii:

1. relaţii de intercunoaştere (interacţiuni ce vizează formarea unor imagini despre colegii din cadrul grupului şi implicit cu privire la propria persoană);
2. relaţii de intercomunicare (schimburi reciproce de informaţii între indivizii ce compun grupul);
3. relaţii socio-afective preferenţiale (relaţii de simpatie/antipatie, de atracţie/respingere);
4. relaţii de influenţare (determinate de normele şi regulile ce reglementează activitatea grupului);

Dimensiunile managementului grupei de prescolari

Dupa Romita B. Iucu dimensiunile managementului grupei de prescolari sunt:
 
1. dimensiunea ergonomica ( se refera la trei aspecte: dispunerea mobilierului, vizibilitatea si pavoazarea salii de grupa);
2. dimensiunea psihologica ( se refera la cunoasterea si exploatarea particularitatilor individuale ale prescolarilor);
3. dimensiunea sociala (se refera la functionarea grupei ca microgrup social, care se caracterizeaza prin: interactiune, scopuri comune, structura,compozitie, coeziune);
4. dimensiunea normativa (se refera la ansamblul de norme si reguli care reglementeaza desfasurarea activitatii in gradinita de copii);
5. dimensiunea operationala (se refera la perceptia membrilor grupului fata de norme si traducerea lor in comportamentul propriu);
6. dimensiunea inovatoare-creativa ( se refera la adoptarea unor decizii care presupun schimbarea).

Organizarea grupei de copii in cadrul activităţilor zilnice (cu toată grupa, cu grupuri mici, in perechi, individual)

Organizarea frontala desemnează modul de organizare în care educatorul lucrează direct cu întreaga grupa. Accentul cade, în acest caz, pe activitatea cadrului didactic, care dirijează şi îndrumă activitatea copiilor.
 Copiii au mai mult un rol pasiv şi nu există posibilităţi de diferenţiere a instruirii. Sarcinile de lucru, timpul, instrumentele şi suportul de iniţiere sunt de obicei comune.
Pot fi introduse anumite diferenţieri la nivelul tipului de întrebări formulate şi la nivelul timpului de organizare a răspunsurilor;

Fiecare grupă îşi desfăşoară activitatea independent de celelalte, prin cooperarea dintre membrii săi.
În funcţie de componenţa lor, grupele pot fi: omogene (alcătuite din copii de acelaşi nivel de pregătire) sau eterogene (alcătuite din copii de nivele diferite de pregătire).
Opţiunea pentru un anumit tip de grupă este determinată de obiectivele urmărite, căci fiecare tip de grupă prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.
- grupul omogen este mai profitabil in ceea ce priveste dezvoltarea intelectuala a copiilor
- grupul eterogen este mai adecvat in ceea ce priveste integrarea sociala a copiilor formarea deprinderilor de cooperareşi de colaborare.

Organizarea pe grupe a copiilor se realizează în anumite etape ale lecţiei, de exemplu dobândirea sau consolidarea cunoştinţelor, prin efectuarea de experimente, de observaţii, elaborare de proiecte, etc.
Sarcina de lucru poate fi comună, identică pentru toate grupele sau diferenţiată de la o grupă la alta.Condiţia esenţială a eficienţei activităţii grupelor este iniţierea elevilor în tehnicile colaborării.
Din punct de vedere pedagogic se recomandăo echilibrare a celor două forme.
Exemple de activităţi: activitati pe centre de interes, activitati de recuperare.

Organizare individuală presupune ca fiecare copil să realizeze sarcini independent de colegii săi. Sarcinile de lucru pot fi în acest caz: comune pentru toţi copiii , diferenţiate pe categorii de elevi, individualizate (personalizate).

Exemple de activităţi independente: lucrări practice; rezolvări de situaţii – problemă cu ajutorul fiselor de lucru, participare la concursuri
În cadrul aceleaşi lecţii, pot fi întâlnite două sau chiar trei modalităţi de organizare a activităţii elevilor.

Modele de aranjare spaţială a grupei de copii (cerc, semicerc, clasă etc.)

Aranjarea şcolară clasică este o aranjare utilă pentru strategiile expositive; este bună pentru instruirea tradiţională. Dezavantaje: copiii sunt, de regulă, mai pasivi ;

Aranjare in cerc, fară mese : dispar mesele ce funcţionează ca nişte bariere; acest tip de aşezare duce la crearea unei atmosfere de dialog .
Aranjare in semicerc : educatorul are posibilitatea de a interactiona cu toti copiii; Dezavantaje: necesită mult loc, iar în cazul în care se distribuie scaune şi în partea inferioară  a potcoavei, cei ce le vor ocupa nu se mai pot vedea , distanţele mari între participanţi

Organizarea grupei combinate

Invatamantul prescolar se organizeaza, de regula, pe grupe constituite dupa criteriul de varsta al copiilor. In situatii specifice, se pot organiza grupe combinate cuprinzand copii de niveluri diferite de varsta si de dezvoltare.

Activități de învățare

a) Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă.

Numărul acestora indică îndeosebi numărul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o săptămână (şi ne referim la disciplinele/domeniile de învăţare care pot intra în componenţa domeniilor experienţiale respective).

Astfel, considerăm că se pot desfăşura maximum 5 activităţi integrate pe săptămână, indiferent de nivelul de vârstă al copiilor. Aşadar, educatoarea poate planifica activităţi de sine stătătoare, respectiv pe discipline (activităţi de educarea limbajului, activităţi matematice, de cunoaşterea mediului, de educaţie pentru societate, de educaţie fizică, activităţi practice, educaţie muzicală sau activităţi artistico-plastice) sau activităţi integrate (cunoştinţelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în activitatea integrată intră şi jocurile şi activităţile alese sau cunoştinţele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experienţiale iar jocurile şi activităţile alese se desfăşoară în afara acesteia).
Este important să reţinem faptul că ordinea desfăşurării etapelor de activităţi (etapa I, atapa a II-a, etapa a III-a etc.) nu este întotdeauna obligatorie, cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivită.

b) Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia să socializeze în mod progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris.

Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar individual. Practic, în decursul unei zile regăsim, în funcţie de tipul de program (normal, prelungit sau săptămânal), două sau trei etape de jocuri şi activităţi alese (etapa I – dimineaţa, înainte de începerea activităţilor integrate, etapa a III-a – în intervalul de după activităţile pe domenii de învăţare şi înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasă şi, după caz, etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după amiază şi plecarea copiilor de la programul prelungit acasă).

Totodată, în unele cazuri, ele se pot pot regăsi ca elemente componente în cadrul activităţii integrate.

Reuşita desfăşurării jocurilor şi a activităţilor didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat şi conceput mediul educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune.
Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, educatoarea va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre ca: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele.

Organizarea acestor centre se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al copiilor. In funcţie de spaţiul disponibil, sectorizarea sălii de grupă poate cuprinde toate centrele sau cel puţin două dintre ele în care cadrul didactic pregăteşte zilnic „oferta pentru copii, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc, în funcţie de disponibilitate şi nevoi.

Materialele care se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Pentru etapa jocurilor şi a activităţilor alese desfăşurate în curte, o atenţie specială va fi acordată atât organizării şi amenajării curţii de joc, cât şi siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul respectiv şi dotările existente.

c) Activităţile de dezvoltare personală includ rutinele, tranziţiile şi activităţile din perioada după-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activităţile opţionale.

• Rutinele sunt activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt, activităţi de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea şi se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi.

La întâlnirea de dimineaţă accentul va cădea, printre altele (calendarul naturii, prezenţa etc.), pe:

· Autocunoaştere (Stimă de sine, imagine de sine – Cine sunt eu/cine eşti tu?, Sunt creativ!, Fluturasul, Etichete bune, etichete rele; Inimioara de prescolar/scolar).
· Dezvoltarea abilităţilor de comunicare - comunicare asertivă – Învăţ să spun NU fără să îi deranjez pe cei din jur; comunicare cu colegii/părinţii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?; Cum spun mulţumesc?; Cum cer iertare?; Cum mă împac cu prietenul meu?; Unele secrete nu trebuie păstrate niciodată…, în cine pot avea încredere?; Comunic în oglindă; Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!; Mima ( comunicarea verbală şi non-verbală a propriilor trăiri şi sentimente) Sunt vesel/trist pentru că…; Azi mi-a plăcut/nu mi-a plăcut la tine…pentru că…; Tristeţea/veselia în culori şi forme.
· Managementul învăţării prin joc - Motivarea copilului pentru a deveni şcolar - Vreau să fiu şcolar; Continuă povestea....; Meseria de elev; Cum aş vrea să fie învăţătoarea mea; Eu, când voi fi şcolar....
· Dezvoltarea empatiei - Dacă tu eşti bine şi eu sunt bine!; Cum să îmi fac prieteni?; Ba al meu, ba al tău; Cinci minute eu, cinci minute tu; Cum îmi aleg prietenii?; Îmi ajut prietenul?; Suntem toleranţi; Azi mi s-a întâmplat…; Cum v-aţi simţi dacă cineva v-ar spune…?, Cum să fac surprize celor dragi etc.
· Luarea deciziilor în funcţie de anumite criterii şi încurajarea alegerilor şi a găsirii a cât mai multe variante de soluţii la situaţiile apărute - Hei, am şi eu o opinie!, M-am certat cu prietenul meu – ce pot să fac?, Vreau…, îmi permiţi?, La răscruce de drumuri...
· Medierea conflictelor - Învăţ să lucrez în echipă, Singur sau în grup?, Fără violenţă!, Fotograful.

• Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei.

Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcţie de vârsta copilului, de contextul momentului şi de calităţile adultului cu rol de cadru didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţi care se desfăşoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activităţi în care se execută concomitent cu momentul de tranziţie respectiv un joc cu text şi cânt cu anumite mişcări cunoscute deja de copii etc.

• Activităţile opţionale intră tot în categoria activităţilor de învăţare, respectiv a celor de dezvoltare personală şi se includ în programul zilnic al copilului în grădiniţă.
Ele sunt alese de către părinţi, din oferta prezentată de unitatea de învăţământ in septembrie şi aprobată de către Consiliul director al unităţii.
Opţionalele pot fi desfăşurate de către educatoarele grupei sau de un profesor specialist, care va lucra în echipă cu acestea.
Programa unei activităţi opţionale poate fi elaborată de educatoarea/profesorul care urmează să o desfăşoare şi, în acest caz, va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel care predă opţionalul respectiv din oferta de programe avizate deja de MECT sau de ISJ.
Timpul alocat unei activităţi opţionale este acelaşi cu cel destinat celorlalte activităţi din programul copiilor. În acest context, se va desfăşura cel mult un opţional pe săptămână, pentru copiii cu vârste între 37 – 60 luni (3- 5 ani) şi cel mult două, pentru copiii cu vârste între 61 – 84 luni (5 – 7 ani).
Activităţile opţionale se desfăşoară cu maximum 10-15 copii şi au menirea de a descoperi şi dezvolta înclinaţiile copiilor şi de a dezvolta abilităţi, ca o premiză pentru performanţele de mai târziu.

• Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii (activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare, recreative, de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor) sunt tot activităţi de învăţare.

Acestea respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile individuale ale lui şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema proiectului şi cu celelalte activităţi din programul zilei.

Activitățile extracurriculare și extrașcolare. Alături de activitățile de învățare/lecții, ca principala formă de organizare a procesului de învăţământ, în educarea copiilor/elevilor se folosesc şi alte forme de activităţi, organizate de instituția de învățământ sau de alte instituţii extraşcolare, al căror rol este de a contribui la dezvoltarea multilaterală şi armonioasă a personalităţii copiilor.

Activităţile extracurriculare și extrașcolare sunt complementare educaţiei formale și prezintă avantajul că, uneori, satisfac mai bine interesele particulare ale copiilor/elevilor, desfășurându-se într-un cadru mult mai relaxat și, în unele cazuri, în alte medii decât cel școlar cu care sunt atât de familiarizați sau în care s-ar putea simți încorsetați.
Activitățile extracurriculare reprezintă activități academice, sportive și artistice care se organizează la nivelul unității, suplimentar față de programul zilnic al copiilor și se înscriu în curriculumul la decizia grădiniței. Acestea se pot desfășura în colaborare/parteneriat cu alți agenți economici specializați în lucrul cu copiii de vârste mici, cu care creșele/grădinițele pot încheia contracte în funcție de preferințele copiilor și opțiunile părinților exprimate în scris la începutul anului școlar.
Activitățile extrașcolare reprezintă activitățile educative, culturale, artistice, recreative etc. organizate, de regulă, în afara unității de învățământ și în afara programului, de către profesorii pentru învățământ preșcolar, cu aprobarea direcțiunii.
Aceste activităţi contribuie la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe al copiilor/elevilor, la dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor acestora, a unor trăsături de voinţă şi de caracter, la stimularea înclinaţiilor şi aptitudinilor individuale, venind în completarea şi ameliorarea achiziţiilor realizate în cadrul activităților din clasă.

În acest context, valorificarea potențialului informativ-formativ al acestora este esențială, atât din punctul de vedere al dezvoltării copilului, cât și din punctul de vedere al dezvoltării sistemului de învățământ în ansamblu. Activităţile realizate în afara clasei şi în afara instituției de învățământ pot oferi un ajutor însemnat în formarea copiilor, sub următoarele aspecte:
✓ îndrumarea şi dezvoltarea intereselor şi înclinaţiilor copiilor, a aptitudinilor şi talentelor individuale în diferite domenii ale ştiinţei, culturii, artei, tehnicii, sportului;
✓ îmbogăţirea orizontului de cultură generală şi antreprenorială;
✓ atragerea şi stimularea copiilor în act
✓ aprofundarea reprezentărilor şi noţiunilor morale, elaborarea unei conduite morale, dezvoltarea trăsăturilor de caracter;
✓ completarea şi dezvoltarea, cu precădere, a acelor aspecte ale educaţiei, pe care activitatea din clasă nu le poate consolida suficient.
În categoria activităţilor extraşcolare putem enumera: excursiile/vizitele la diferite obiective culturale, activități educative și creative în cadrul unor cercuri tematice pentru copii sau în cadrul unor organizaţii de copii şi tineret, taberele şcolare, activități din cadrul unor proiecte educaționale realizate de unitate cu aprobarea inspectoratelor județene, vizionarea unor spectacole şi expoziţii, manifestările cultural-artistice şi sportive, precum și proiectele/programele educaționale cu diferite tipuri de activități dedicate copiilor (de lectură, activități practice/artistice creative, activități de educație rutieră, de educație ecologică, de educație pentru sănătate, educație religioasă, educație financiară, educație pentru valori, privind drepturile copilului, activități sportive, etc ivităţi sociale, cu caracter educativ;

Proiectele şi programele educaţionale (locale, judeţene, naţionale, internaţionale), la care a aderat unitatea de învăţământ sau cadrul didactic, conţin seturi de acţiuni planificate pe o durată determinată de timp, care să conducă la formarea unor comportamente menționate în Curriculum.
Activitățile extracurriculare/extrașcolare se planifică şi se desfăşoară lunar sau, în cazul proiectelor educaționale, în funcție de calendarul proiectului, cu participarea părinţilor şi a partenerilor educaţionali din comunitate (autorităţi locale, biserică, poliție, agenţi economici etc.). Proiectarea acestora trebuie să se regăsească într-un singur document (Caietul educatoarei sau Managementul grupei), alături de celelalte activităţi, pentru a reliefa diversitatea, complexitatea, dar şi convergenţa şi coerenţa demersurilor educaţionale întreprinse în educaţia copiilor. Întrucât activitățile extracurriculare/extrașcolare, ca și activitățile curriculare, derulate în mod sistematic la clasă, trebuie realizate într-o secvenţă logică, pentru a forma competențele prestabilite, planificarea acestora va ține cont de corelarea cu celelate activităţi desfăşurate cu copiii și de evitarea supraîncărcării.

Activitatea integrată - este activitatea specifică reformei curriculare propusă de noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Aceasta se desfăşoară atât ca activităţi în cadrul unui proiect tematic, cât şi în cadrul proiectării pe teme săptămânale. Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei educatoare, sau echipe de educatoare, punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu caracter integrat, şi cu o abordare complexă a conţinuturilor.

Prin activitate integrată înţelegem – demers global, în care graniţele dintre categoriile de activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme. Demers concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus în educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi domenii diferite înlesnesc copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel se creează situaţii de învăţare optim structurate din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic, determinând experienţe de învăţare mai complexe, net superioare celor monodisciplinare. Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu bine gândit pentru o zi. Această activitate presupune o împletire de obiective care provin de la arii curriculare diferite, apelându-se la conţinuturi din diferite domenii.

Clasificare:

Activitătile integrate sunt de patru feluri în functie de elementele de conţinut. Astfel, avem:

• activitate integrată care cuprinde toate activităţile din cadrul unei zile
• activitate integrată care integrează ALA (activităţi liber alese) și ADE (activităţi pe domenii experienţiale)
• activitate integrată care cuprinde ADE dintr-o zi
• activitate integrată în care sunt înglobate mai multe domenii experienţiale, indiferent de programul zilei
Activitatea integrată poate fi definită ca fiind un demers coerent, global în care graniţele dintre discipline dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu bine stabilit, în scopul investigării unei teme. Prin aceste activităţi se va pune accentul pe dezvoltarea gândirii critice, pe latura calitativă a formării, pe feed-back-ul pozitiv. Integrarea se va face prin împletirea într-un scenariu bine închegat a conţinuturilor corespunzătoare ariilor curriculare implicate. În maniera activităţilor integrate întregul program al unei zile reprezintă un tot, un întreg, având o organizare şi structurare a conţinuturilor menită să elimine graniţa dintre domeniile de învăţare.
Abordarea integrată este, aşadar, o împletire a conţinuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, care conduce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare şi aplicarea practică a celor învăţate. Săptămânal, fiecare educatoare trebuie să desfăşoare 3 activităţi integrate la nivel I şi 5 activităţi la nivel II .