PEDAGOGIE EDUCATOARE 01- Curriculum pentru educația timpurie

 1.     Curriculum pentru educația timpurie

–structură, principii și valori fundamentale; plan de învățământ, metodologia de aplicare a planului de învățământ, domenii de dezvoltare, domenii experiențiale, activități de învățare, organizarea și amenajarea spațiului educațional și rolul centrelor de interes/ariilor de stimulare

În documentul de politici educaționale – Repere pentru proiectarea și actualizarea Curriculumului național (ISE, 2016), se menționează următoarele: curriculumul pentru educaţia timpurie a copilului de la naștere până la 6 ani se fundamentează pe un set de finalităţi formulate în documentul de politici educaţionale Reperele fundamentale în învăţarea și dezvoltarea timpurie (RFIDT, aprobate prin O.M. nr. 3851/2010). Acest document reprezintă un set de enunţuri care reflectă aşteptările privind ceea ce ar trebui copiii să ştie şi să fie capabili să facă. Aceste aşteptări sunt definite pentru a sprijini creşterea şi dezvoltarea normală și deplină a copiilor de la naştere până la intrarea în şcoală.

Conform documentului menţionat, finalităţile educaţiei timpurii au în vedere o abordare holistică, vizând cele cinci domenii ale dezvoltării copilului:

· dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;

· dezvoltarea socio-emoţională;

· dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;

· dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii;

· capacităţi și atitudini în învăţare.

Curriculum-ul reprezintă un instrument de optimizare a experienței educaționale a copiilor. Acest document stabilește cadrul pedagogic pentru sprijinirea dezvoltării copiilor într-un mod holistic, prin practici educaționale și de îngrijire care permit copiilor să-și atingă întregul potențial, permițând totodată educatorilor să-și personalizeze abordarea în funcție de interesele, necesitățile și potențialul fiecărui copil.

În acest sens, o serie de documente europene accentuează că există un impact important al curriculum-ului predat asupra dezvoltării copiilor (Comisia Europeană, EACEA și Eurydice, 2014).

Principii care stau la baza elaborării Curriculumului pentru educaţia timpurie:
·     Principiul educaţiei centrate pe copil (cunoașterea, respectarea şi valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor, trebuinţelor şi caracteristicilor acestuia);

·     Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la educaţie, dreptul la liberă exprimare etc.);

·     Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare în care copilul participă activ si poate alege și influența modul de desfășurare a activității);

· Principiul dezvoltării integrate (printr-o abordare integrată a activităţilor, multidisciplinară/interdisciplinară);
·    Principiul interculturalităţii (cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii);

· Principiul echităţii şi nondiscriminării (dezvoltarea unui curriculum care să asigure, în egală măsură, oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie sau statut socio-economic);
· Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copil (dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele părţi participante în proces, atât de individualitatea copilului, cât şi de personalitatea educatorului / părintelui).

În relație cu valorile promovate de acest curriculum, practica/ opțiunile metodologice ale educatorilor vor fi orientate de următoarele principii ale aplicării Curriculumului pentru educația timpurie:

· Principiul individualizării (organizarea activităţilor ţine cont de ritmul propriu de dezvoltare a copilului, de nevoile sale, asigurîndu-se libertatea copiilor de a alege activităţi şi sarcini în funcţie de nevoile lor),

· Principiul învăţării bazate pe joc (jocul este activitatea copilului prin care acesta se dezvoltă natural, prin urmare trebuie să stea la baza conceperii activităţilor didactice de toate tipurile),

· Principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de învăţare (oferirea unui mediul educaţional de contexte şi situaţii de învăţare diverse, care să solicite implicarea copilului sub cât mai multe aspecte: cognitiv, emoţional, social, motric),

· Principiul alternării formelor de organizare a activităţii: frontal, în grupuri mici, în perechi şi individual şi a strategiilor de învăţare

· Principiul parteneriatului cu familia şi cu comunitatea (este necesar ca între educatoare şi familie să se stabilească relaţii de parteneriat care să asigure continuitate şi coerenţă în demersul educaţional; familia reprezintă un partener activ, nu doar receptor al informaţiilor furnizate de educatoare referitoare la progresele realizate de copil; totodată e importantă înţelegerea valorii educaţiei, pentru comunitate şi participarea comunităţii, în perioadele timpurii).

Planul de învăţământ pentru educația timpurie reprezintă produsul curricular principal și constituie componenta reglatoare esenţială a curriculumului pentru educaţia timpurie, documentul oficial, normativ şi obligatoriu care jalonează organizarea de ansamblu a procesului de predare-învăţare-evaluare, pentru fiecare nivel de vârstă şi tip de instituţie de educaţie specifică perioadei aferente copilăriei timpurii.

Documentul se prezintă sub formă schematică, cuprinzând toate activităţile de învățare pentru fiecare grupă şi nivel de vârstă, numărul de ore aferente săptămânal fiecărei categorii/ fiecărui tip de activități, pentru a putea asigura tuturor copiilor din toate unităţile antepreşcolare şi preşcolare de stat şi particulare din ţară, acces la acelaşi tip de educaţie și şanse egale în dezvoltare şi învăţare.

Tipurile de activităţi menţionate în planul de învăţământ sunt activităţi de învățare (în sensul activităților educative în care se învață) desfăşurate cu întreaga grupă de copii sau pe grupuri mici, în decursul unei săptămâni.

Metodologia de aplicare a Planului de invatamant pentru educatia timpurie

1. Planul de invatamant pentru educatie timpurie prezinta o abordare sistemica a demersurilor educationale, asigurand continuitatea acestora in cadrul celei mai accelerate perioade de dezvoltare din viata copilului si intre ciclurile de educatie anteprescolara, prescolara si primara.

2. Intervalele de varsta (0 – 18 luni, 19 – 36 de luni, 37 – 60 de luni si 61 – 72/84 de luni), care apar in planul de invatamant, precum si categoriile/tipurile si numarul de ore alocate pentru activitati sunt rezultatul corelarii realitatilor din sistem cu Reperele fundamentale in invatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani si cu tendintele la nivel european si mondial in domeniu.

3. Copilul este un subiect activ in procesul invatarii, iar dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica, interactiunile cu ceilalti, organizarea mediului si activitatile/situatiile de invatare, special create de adult. In acest context, jocul este activitatea fundamentala a copilului, pe care se sprijina toate tipurile de activitati de invatare.

4. Activitatile de invatare (atat cele de la nivel anteprescolar, cat si cele de la nivel prescolar) reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate si conduse de cadrul didactic, prevazute in Curriculumul pentru educatie timpurie si care conduc la atingerea asteptarilor pe care adultii le au de la copii in aceasta perioada, ca premise ale competentelor de mai tarziu ale tinerilor. Desfasurarea acestora necesita coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-invatare-evaluare, respectiv: cadre didactice, parinti, copii, dar si a colaboratorilor si partenerilor educationali din comunitate, a caror implicare este la fel de importanta. In desfasurarea acestora, accentul va cadea pe incurajarea initiativei copilului, pe invatarea prin experimente si exersari individuale. Activitatile de invatare se desfasoara individual, in grupuri mici sau cu intreaga grupa de copii.

5. Categoriile/Tipurile de activitati de invatare prezente in acest plan de invatamant sunt: (i) la nivel anteprescolar – Activitati tematice, Rutine si tranzitii, Jocuri si activitati liber-alese si (ii) – la nivel prescolar - Activitati pe domenii experientiale (care pot fi activitati integrate sau pe discipline), Jocuri si activitati liber-alese si Activitati pentru dezvoltare personala.

6. Activitatile tematice –AT (nivel anteprescolar) sunt: Jocul (mijloace de realizare: jocul cu jucaria, joc simbolic, joc senzorial, joc de constructie, joc didactic, joc cu nisip si apa, jocul imitativ etc.), Activitati artistice si de indemanare (mijloace de realizare: desen, pictura, modelaj, activitati practice si gospodaresti), Activitati de muzica si miscare (mijloace de realizare: auditii, jocuri muzicale, jocuri cu text si cant, jocuri cu instrumente de percutie, cantecele, exercitii euritmice), Activitati de creatie si de comunicare (mijloace de realizare: povestiri, memorizari, lucrul cu cartea, citire de imagini, jocuri de cuvinte, jocuri verbal-imitative, exercitii onomatopeice), Activitati de cunoastere (mijloace de realizare: observari, lecturi dupa imagini, activitati matematice cu jucarii si obiecte concrete, convorbiri cu si fara suport intuitiv, jocuri didactice, microexperimente) si Activitati in aer liber (mijloace de realizare: plimbari, jocuri la nisipar, jocuri si intreceri sportive, utilizarea aparatelor de joaca adecvate varstei).

7. Activitatile pe domenii experientiale - ADE (nivel prescolar) sunt activitati integrate sau pe discipline, desfasurate cu copiii in cadrul unor proiecte tematice sau in cadrul saptamanilor independente, planificate in functie de temele mari propuse de curriculum, precum si de nivelul de varsta si de nevoile si interesele copiilor din grupa. Mijloacele de realizare sunt jocul cu toate valentele si sub toate formele sale (liber, dirijat, initiat de copii, sau initiat de cadrul didactic, jocul didactic, logic, de perspicacitate, de creativitate, muzical, de miscare etc.), povestirea, exercitiile cu material individual, experimentele, constructiile, lectura dupa imagini, observarea, convorbirea, povestirile create de copii, memorizarile, precum si alte mijloace, specifice didacticii, in functie de nevoile educationale ale copiilor prescolari. Se vor avea in vedere toate domeniile experientiale si asigurarea unui echilibru in planificarea mijloacelor de realizare a activitatilor zilnice si saptamanale. Selectarea, structurarea logica a mijloacelor de realizare a acestor activitati trebuie sa tina cont de tipul de activitate: de comunicare de noi cunostinte si formare de deprinderi si priceperi, de consolidare/sistematizare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, de verificare - evaluare (exemplu: activitatea de convorbire, care se bazeaza pe cunostinte insusite anterior in alte activitati, se organizeaza dupa activitati de observare, povestire, jocuri didactice, lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii inconjuratoare). In cazul activitatilor integrate, mijloacele de realizare se succed si alterneaza in functie de obiectivele de atins, de tema, de alte variabile sau determinanti, cum ar fi: varsta si potentialitatile copiilor.

8. Jocurile si activitatile liber-alese – ALA sunt cele pe care, de regula, copiii si le aleg si care ii ajuta sa socializeze in mod progresiv si sa se initieze in cunoasterea lumii fizice, a mediului social si cultural caruia ii apartin, a matematicii, comunicarii, a limbajului citit si scris etc. Ele se desfasoara pe grupuri mici, in perechi si chiar individual si pot fi abordate, in maniera integrata, cu activitatile tematice/pe domenii experientiale si cu activitatile pentru dezvoltare personala.

9. Reusita desfasurarii jocurilor si a activitatilor liber-alese depinde, in mare masura, de modul in care este organizat si conceput mediul educational. Acesta trebuie sa stimuleze copilul, sa-l ajute sa se orienteze, sa-l invite la actiune. Materialele care se vor regasi zilnic in zonele/centrele/colturile deschise nu trebuie sa fie aleatorii, ci atent alese, in stransa corelare cu tema saptamanii sau cu tema proiectului aflat in derulare. Astfel, daca este vorba de activitati desfasurate in sala de grupa, cadrul didactic va acorda o atentie deosebita organizarii spatiului in centre, cum ar fi: Biblioteca, Coltul casutei/Joc de rol, Constructii, Stiinta, Arte, Nisip si apa si altele. Organizarea acestor centre se va face tinand cont de resursele materiale, de spatiul existent si de nivelul de varsta al copiilor.

10. In functie de spatiul disponibil, cadrul didactic poate deschide toate centrele sau cel putin doua centre de activitate, in care pregateste zilnic „oferta” pentru copii, astfel incat acestia sa aiba posibilitatea sa aleaga locul de invatare si joc in functie de disponibilitate si nevoi. Copiii trebuie sa se bucure de mobilitate si de libertatea de optiune.

11. Tema Jocurilor si activitatilor liber-alese poate fi data sub o forma generica si comuna tuturor centrelor deschise sau se pot stabili teme diferite pentru fiecare centru de activitate, aspect ce ramane la latitudinea cadrului didactic. In ambele situatii, tema si continutul acestor activitati se realizeaza simultan, corelandu-se cu celelalte activitati din programul zilei si cu tema proiectului aflat in derulare, avand in atentie atingerea obiectivelor planificate.

12. In cadrul jocurilor si activitatilor liber-alese, actualul plan de invatamant aloca zilnic un timp de cel putin 30 de minute jocului liber. In aceasta perioada, in care copiii pot sa-si aleaga jocul si jucaria preferata, pot sa analizeze/exploreze obiecte/mecanisme/fenomene/idei de care se simt atrasi, pot comunica si impartasi impresii cu colegii etc., cadrele didactice au ocazia sa ii observe atent si sa consemneze aspecte ale jocurilor, preferintelor si actiunilor libere ale copiilor, care sa le sprijine atat in procesul de cunoastere, cat si in cel de modelare sau facilitare a dezvoltarii optime a copiilor.

13. Pentru jocurile si activitatile alese desfasurate in alte spatii decat spatiului obisnuit al grupei (outdoor), o atentie speciala va fi acordata atat organizarii si amenajarii curtii de joc, cat si sigurantei pe care o ofera copiilor spatiul respectiv si dotarile existente. De asemenea, in functie de spatiul ales pentru desfasurarea activitatilor outdoor, care poate fi si in afara institutiei (parc, crang, padure, pajiste, ferma, gospodaria bunicilor etc.), va fi acordata atentia cuvenita adecvarii jocului si explorarii la conditiile oferite de acesta.

14. Activitatile pentru dezvoltare personala – ADP de la nivel prescolar includ rutinele, tranzitiile (care se afla si la nivelul anteprescolar), o parte a activitatilor liber-alese din perioada diminetii (cand este incurajata explorarea individuala a unui subiect de care este interesat copilul), activitatile de dezvoltare a inclinatiilor personale/ predispozitiilor/ aptitudinilor din perioada dupa-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau saptamanal – nivel prescolar), inclusiv activitatile optionale si extrascolare.

15. Rutinele sunt activitatile-reper dupa care se deruleaza intreaga activitate a zilei. Ele acopera nevoile de baza ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia. Rutinele inglobeaza, de fapt, activitati de tipul: sosirea copilului, intalnirea de dimineata, micul dejun, igiena – spalatul si toaleta, masa de pranz, somnul/perioada de relaxare de dupa-amiaza, gustarile, plecarea acasa si se disting prin faptul ca se repeta zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleasi continuturi. La intalnirea de dimineata, accentul va cadea, printre altele (salutul, miscarile de inviorare/masajul sau mangaierea cu scopul sustinerii emotionale – in cazul copiilor foarte mici si in cazul copiilor agitati, tristi sau a celor care manifesta aceasta nevoie, efectuarea prezentei, calendarul naturii), in functie de varsta copilului, pe: autocunoastere, empatie, dezvoltarea abilitatilor de comunicare si de relationare, luarea deciziilor, incurajarea alegerilor si rezolvarea conflictelor.

16. Tranzitiile sunt activitati de scurta durata, care fac trecerea de la momentele de rutina la activitati de invatare, de la o activitate de invatare la alta, in diverse momente ale zilei. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variaza foarte mult, in functie de varsta copilului, de contextul momentului si de competentele cadrului didactic. In acest sens, ele pot lua forma unei activitati desfasurate in mers ritmat, a unei activitati care se desfasoara pe muzica sau in ritmul dat de recitarea unei numaratori sau a unei framantari de limba, a unei activitati in care se executa, concomitent cu momentul de tranzitie respectiv, un joc cu text si cant cu anumite miscari cunoscute deja de copii etc.

17. Activitatile desfasurate in perioada dupa-amiezii includ: activitati recuperatorii si ameliorative pe domenii experientiale (din categoria/de tipul ADE), activitati recreative, de cultivare si dezvoltare a inclinatiilor personale/predispozitiilor/aptitudinilor (din categoria/de tipul ADP) si activitati liber-alese. Acestea respecta ritmul propriu de invatare al copilului si aptitudinile individuale si sunt corelate cu tema saptamanala/tema proiectului si cu celelalte activitati din programul zilei. Se recomanda ca, in cadrul acestor activitati, sa se valorifice rezultatele evaluarilor periodice (vezi Fisa de apreciere a progresului copilului inainte de intrarea in clsa pregatitoare) si rezultatele evaluarilor secventiale si consemnarile din Caietul de observatii/Observator.

18. Programul anual de studiu pentru nivelul anteprescolar si pentru nivelul prescolar se va organiza in jurul a sase mari teme (teme de integrare curriculara) Cine sunt/ suntem?, Cand, cum si de ce se intampla?, Cum este, a fost si va fi aici pe pamant?, Cine si cum planifica/organizeaza o activitate?, Cum exprimam ceea ce simtim? si Ce si cum vreau sa fiu? (ordinea prezentarii nu are o succesiune obligatorie si nu are nicio legatura cu momentul din anul scolar cand, pentru o tema sau alta, se pot derula cu copiii, indeosebi cu prescolarii, diferite proiecte tematice). Pentru intervalul de varsta 0-3 ani, ca si pentru nivelul 3-5 ani, nu este obligatoriu sa se parcurga toate cele sase teme pe parcursul unui an scolar. In acest context, cadrul didactic se poate opri la cel putin 2 teme anuale (pentru nivelul anteprescolar) si, respectiv, cel putin 4 teme anuale (pentru nivelul prescolar), in functie de nivelul grupei si de dimensiunile de dezvoltare avute in vedere. In situatia grupelor cu copii de 5-6 ani se recomanda parcurgerea tuturor celor 6 teme anuale de studiu.

19. Pornind de la aceste teme, anual, pe grupe de varsta, se stabilesc proiectele/activitatile tematice care urmeaza a se derula cu copiii.

20. Intr-un an scolar, la nivelul prescolar, se pot derula cu copiii maximum 7 proiecte tematice cu o durata maxima de 5 saptamani/proiect sau un numar mai mare de proiecte de mai mica amploare (ceea ce este recomandat), variind intre 1-3 saptamani, in functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. De asemenea, pot exista si saptamani in care copiii nu sunt implicati in niciun proiect, dar in care sunt stabilite teme saptamanale independente, de interes pentru ceea ce copiii vor sa studieze. Totodata, pot exista si proiecte de o zi (teme concurente) si/sau proiecte transsemestriale. Pentru nivelul anteprescolar se recomanda abordarea tematica saptamanala.

21. In medie, pentru toate cele patru intervale de varsta, o activitate cu copiii dureaza intre 5 si 30 de minute (de regula, 5-10 minute la nivel anteprescolar si pana la 35 minute la grupa mare, nivel prescolar). In functie de nivelul grupei, de particularitatile individuale ale copiilor din grupa si de specificul situatiilor educative, cadrul didactic va decide care este timpul efectiv necesar pentru desfasurarea fiecarei activitati. Activitatile integrate derulate cu copiii prescolari pot avea o durata care depaseste intervalul recomandat, in contextul in care cadrul didactic planifica cu atentie, pe parcursul acestora, momentele de tranzitie si rutina.

22. Numarul de ore pentru activitati zilnice, precum si numarul de activitati dintr-o saptamana desfasurate cu copiii variaza in functie de tipul de program ales de parinti (program normal – 5 ore sau program prelungit/saptamanal – 10 ore) si in functie de intervalul de varsta al copiilor.

23. Pentru grupele de varsta cuprinse in intervalul de la nastere la 6 ani, tipurile de activitati desfasurate cu copiii vor viza socializarea copilului (comunicare, familiarizare, integrare, colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor in comun etc.), obtinerea treptata a unei autonomii personale, precum si pregatirea pentru viata sociala (parte a acesteia fiind si pregatirea pentru scoala).

24. Cadrele didactice consulta Programul zilnic (cu reperele orare)  stabilit de Ministerul Educatiei Nationale in procesul de definitivare si aprobare a Programului zilnic din cadrul Regulamentului de ordine interioara.

25. In programul zilnic este obligatoriu sa existe cel putin o activitate sau un moment/secventa de miscare (joc de miscare cu text si cant, activitate de educatie fizica, moment de inviorare, intreceri sau trasee sportive, plimbare in aer liber etc.). Totodata, cadrul didactic va avea in vedere expunerea copiilor la factorii de mediu, ca o conditie pentru mentinerea starii de sanatate si de calire a organismului si va scoate copiii in aer liber cel putin o data pe zi, indiferent de anotimp (mentiuni clare si explicite legate de acest aspect vor fi trecute in Contractele educationale care se incheie cu parintii).

26. Lectura ramane una dintre cele mai intense, mai educative si mai raspandite activitati. Cu cat apropierea copilului de carte se face mai devreme, cu atat mai importante si mai durabile sunt efectele ei in domeniul limbajului, al comunicarii, precum si in cel al comportamentului si al socializarii. In acest context, pentru a potenta efectul demersurilor initiate, inca din 2002, in cadrul proiectului national Sa citim pentru mileniul III, se statueaza, ca moment obligatoriu, de 10-15 minute/zi, Momentul povestilor.

 Educatoarea are libertatea de a plasa acest moment in programul zilnic al copiilor, in functie de modul in care isi gandeste derularea activitatilor din zi, in functie de temele abordate, de disponibilitatea copiilor etc., respectiv: fie la Intalnirea de dimineata, fie ca moment de tranzitie, fie la sfarsitul zilei sau a primei parti a zilei - inainte de masa, inainte de somn, inainte de plecarea acasa etc.

Aceasta activitate nu se va opri doar lectura unui text si la cateva intrebari si raspunsuri pe marginea acesuia, ci poate contine, chiar daca in momente/etape/zile diferite, si redarea continutului textului citit, ca un exercitiu eficient de exprimare si comunicare, in care face dovada intelegerii textului si unde copilul ordoneaza si formuleaza propozitii, operatii in care antreneaza si gandirea.

27. Proiectele si programele educationale (locale, judetene, nationale, internationale), la care a aderat unitatea de invatamant sau cadrul didactic, contin seturi de actiuni planificate pe o durata determinata de timp, care sa conduca pe termen lung la formarea competentelor cheie. Intrucat acestea trebuie realizate intr-o secventa logica, planificarea acestora va tine cont de corelarea cu celelate activitati desfasurate cu copiii si de evitarea supraincarcarii. Se recomanda ca fiecare cadru didactic sa desfasoare activitati in cel putin un program/proiect educational national sau judetean, specific nivelului prescolar, in functie de oportunitatile identificate.

28. Activitatile care privesc educatia rutiera, educatia ecologica, educatia pentru sanatate, educatia culturala, educatia religioasa, educatia financiara, educatia pentru valori, drepturile copilului intra in categoria activitatilor liber-alese, dupa cum pot intra, la fel de bine, si in categoria activitatilor de dezvoltare personala si/sau a activitatilor pe domenii experientiale; totul depinde de tipul si tema acestor activitati si de cat de bine se coreleaza cu tema proiectului sau cu tema saptamanala. Spre exemplificare: uneori exista posibilitatea sa introducem o tema din aceste domenii la Intalnirea de dimineata, daca se leaga de un eveniment relatat de copii (spre exemplu: daca un copil a auzit de un incendiu si aduce in discutie acest eveniment, consideram ca atunci este momentul potrivit pentru a face educatie PSI) sau daca educatoarea gaseste un pretext sau se foloseste de un anumit eveniment/intamplare pentru a aduce in atentia copiilor un nou proiect (exemplu: in drum spre gradinita educatoarea intalneste mai multe persoane care cultiva flori in gradina, in fata blocului/casei etc.; discuta cu copiii despre acest lucru si propune derularea unui proiect cu tema „Flori de primavara”).

29. Activitatile extrascolare se vor planifica si desfasura lunar, cu participarea parintilor si a altor parteneri educationali din comunitate (autoritati locale, biserica, politie, agenti economici, ONG-uri etc.).

30. Activitatea optionala intra in norma cadrului didactic si i se acorda o plaja orara de 0-1 activitate/saptamana. Activitatile optionale intra in categoria activitatilor de invatare, respectiv a celor pentru dezvoltare personala si se includ in programul zilnic al copilului in gradinita. Programa unei activitati optionale poate fi elaborata de educatoare si, in acest caz, va fi avizata de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasa din oferta de programe optionale avizate de MEN sau de ISJ. Activitatile optionale se desfasoara in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

31. Pentru incurajarea studiului limbilor straine, in aceasta perioada de dezvoltare a copilului, educatoarele pot face apel la abilitatile dobandite si atestate/certificate in perioada formarii initiale/continue si pot utiliza o serie de resurse specifice existente pe piata auxiliarelor didactice. De exemplu, se poate utiliza metoda CLIL (Content and Language Integrated Learning) sau curriculumul dezvoltat de o echipa de cadre didactice din Romania participante la proiectul Erasmus+ Bilingual Education: a step ahead (2015).

32. Activitatea de consiliere educationala a parintilor sustinuta, de regula, de cadrele didactice in parteneriat cu consilierul scolar din CJRAE (Centul Judetean de Resurse si Asistenta Educationala) si desfasurata saptamanal, in baza O.M. nr. 5132/2009 si Precizarilor MEN nr. 46267/28.09.2010, necesita o proiectare anticipata pentru perioade mai mari de timp (un semestru sau pentru intervalul dintre o vacanta si alta), pentru a asigura o comunicare constanta, prompta si eficienta cu parintii. Cadrul didactic trebuie sa-si anticipeze atent aceasta activitate, in corelare cu tema propusa. Pentru aceasta, se recomanda ca fiecare cadru didactic sa elaboreze un portofoliu care sa contina materiale-suport pentru temele de consiliere – concepute sau preluate din diverse surse (valide si relevante). In acelasi timp, fiecare cadru didactic va raspunde intrebarilor si solicitarilor uzuale ale parintilor, chiar daca acestea nu se incadreaza in tema planificata. In situatia in care tema propusa de parinti nu poate fi solutionata atunci cand a fost formulata, din cauze variate (informatii insuficiente, context educational neadaptat etc.), cadrul didactic anunta parintele/parintii ca se va documenta si va furniza raspunsurile solicitate la o data anuntata.

Programa pentru educația timpurie. Structura curriculară și modelul de proiectare curriculară promovat

Bazele capacității de a învăța pe tot parcursul vieții se formează în primii ani ai copilăriei. Învățarea este un proces gradual, iar construirea unor premise puternice în copilăria mică reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea competențelor și pentru succesul educațional de la nivelurile superioare, fiind, în egală măsură, esențială pentru sănătatea și pentru starea de bine a copiilor.
În acest context, finalitățile educației timpurii, vizează o serie de aspecte, care se constituie în premise ale competențelor-cheie formate, dezvoltate și diversificate, pe traseul școlarizării ulterioare:

· Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.
· Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi;

· Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;

 · Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;

· Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.

Programa şcolară pentru educaţia timpurie valorifică paradigma curriculară centrată pe competenţe şi fundamentează demersurile educaţionale pe copil şi pe activitatea de învăţare a acestuia ca proces, respectiv pe dobândirea unor comportamente care să asigure premisele dezvoltării competențelor cheie mai târziu. Luând în calcul particularitățile dezvoltării copilului până la 6 ani, nu este proprie utilizarea conceptului de competență, înțeleasă ca ansamblu integrat de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini.

Competența implică existența unor scheme cognitive și pattern-uri de comportament, deci un nivel de dezvoltare superior celui atins de copiii tipici în etapa 0-3 ani și chiar 3-6 ani.

În Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului European al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (Jurnalul Oficial C 111 din 06.05.2008) competența este descrisă din perspectiva responsabilității și a autonomiei, drept capacitate dovedită de a utiliza cunoştinţe, abilităţi şi capacităţi personale, sociale şi/sau metodologice în situaţii de muncă sau de studiu şi pentru dezvoltarea profesională şi personală. Opţiunea pentru utilizarea competenţelor cheie ca repere în stabilirea profilului de formare pentru învățământul preuniversitar a reprezentat o decizie de politică educaţională importantă promovată de Legea educaţiei naţionale nr 1/2011.

Axa Programei pentru educaţia timpurie o constituie: domeniile de dezvoltare – dimensiuni ale dezvoltării – comportamente, ca premise ale competențelor ulterioare.

Valorificând această axă, cadrul didactic practician va realiza derivările pedagogice necesare şi, pornind de la domeniile de dezvoltare vizate în Curriculumul pentru educaţia timpurie și detaliate în Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea copilului de la naștere la 7 ani:

 - va selecta dimensiunile de dezvoltare, pe fiecare domeniu de dezvoltare specific nivelului de vârstă și comportamentele aferente, pe care le va urmări;

 - va transfera în practica didactică şi va „operaţionaliza” comportamentele selectate, prin conceperea unor activități de învăţare adecvate.

Domeniile de dezvoltare

Domeniile de dezvoltare sunt diviziuni convenţionale, necesare din raţiuni pedagogice, pentru asigurarea dezvoltării depline, complexe şi pentru observarea evoluţiei copilului.
Între toate domeniile de dezvoltare există dependenţe şi interdependenţe, astfel că fiecare achiziţie dintr-un domeniu influenţează semnificativ progresele copilului în celelalte domenii. De exemplu, când copilul învaţă să meargă, chiar dacă în cea mai mare parte este implicat domeniul fizic, cel al motricităţii grosiere, copilul este implicat şi din punct de vedere al receptării semnalelor auditive (dezvoltare senzorială) şi din punct de vedere al dezvoltării socio-emoţionale, prin interacţiunea cu adultul, precum şi din punct de vedere al limbajului (receptează şi transmite mesaje orale). Adultul cu care comunică în acel moment îi transmite emoţii, îl încurajează, îi zâmbeşte, iar copilul înţelege mesajul şi simte susţinerea adultului, simte siguranţa. De asemenea, când copilul încearcă să povestească ceva, în cea mai mare parte este implicat domeniul Dezvoltarea limbajului şi a comunicării, dar copilul este implicat şi socio-emoţional, pentru că urmăreşte reacţiile celorlalţi şi învaţă semnificaţia acestora, gesticulează (motricitate fină) sau se manifestă chiar prin mişcări largi (motricitate grosieră), uneori inventând cursul narativ sau problematizând cursul narativ (dezvoltare cognitivă). În fine, când experimentează, execută mişcări de motricitate fină, copilul este implicat din punct de vedere senzorial, stabileşte relaţii de cauzalitate, trăieşte emoţii şi descoperă ce poate şi ce nu poate să facă (își construiește imaginea de sine), sau simte dacă are nevoie de ajutorul unui alt copil sau adult (dezvoltare socio-emoţională).

De aceea, domeniile de dezvoltare devin, pe parcursul primilor ani de viaţă organizată în mediul din creşă şi din grădiniţă, instrumente pedagogice esenţiale pentru a realiza individualizarea educaţiei şi a învăţării, dând posibilitatea educatorilor să identifice atât predispozițiile, cât și înclinațiile cu care copilul a venit pe lume, „interesele” sale sau, mai bine spus, domeniile, secvenţele, aspectele sau elementele mediului social şi natural de care este atras şi faţă de care îşi manifestă curiozitatea, precum şi dificultăţile pe care la întâmpină fiecare în parte pe parcursul dezvoltării timpurii. Cele cinci domenii de dezvoltare sunt:

A. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE – cuprinde o gamă largă de deprinderi şi abilităţi (de la mişcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mişcări fine de tipul realizării desenelor sau modelarea), dar şi coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de cunoştinţe şi abilităţi referitoare la îngrijire şi igienă personală, nutriţie, alte practici de menţinere a securităţii personale.

B. DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ – vizează debutul vieţii sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili şi menţine interacţiuni cu adulţi şi copii. Interacţiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înşişi şi lumea din jur. Dezvoltarea emoţională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-şi percepe şi exprima emoţiile, de a înţelege şi răspunde emoţiilor celorlalţi, precum şi dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelaţie cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influenţează decisiv procesul de învăţare.

C. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI FAȚĂ DE ÎNVĂŢARE – se referă la modul în care copilul se implică într-o activitate de învăţare, modul în care abordează sarcinile şi contextele de învăţare, precum şi la atitudinea sa în interacţiunea cu mediul şi persoanele din jur, în afara deprinderilor şi abilităţilor menţionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare.

D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI A PREMISELOR CITIRII ŞI SCRIERII – vizează dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar şi a înţelegerii semnificaţiei), a comunicării (cuprinzând abilităţi de ascultare, comunicare orală şi scrisă, nonverbală şi verbală) şi preachiziţiile pentru scris-citit şi însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii.

E. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII – a fost definită în termenii abilităţii copilului de a înţelege relaţiile dintre obiecte, fenomene, evenimente şi persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul include ablităţile de gandire logică şi rezolvare de probleme, cunoştinţe elementare matematice ale copilului şi cele referitoare la lume şi mediul înconjurător.

Domenii experiențiale

Domeniile experienţiale sunt adevărate „câmpuri cognitive integrate” (L.Vlăsceanu) care transced graniţele dintre discipline şi care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile tradiţionale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoţional, domeniul cognitiv.

Domeniul estetic şi creativ - acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi intelectual la experienţe perceptive, sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de manifestare a calităţii, aprecierea frumosului şi a adecvării la scop sau utilizare. Experienţele şi trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor afective, ca şi a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor asemenea experienţe copiii acumulează cunoştinţe şi abilităţi, ca şi o sporită receptivitate perceptivă, care le va permite să reacţioneze de o manieră personală la ceea ce văd, aud, ating sau simt. Aceste experienţe pot fi prezente în orice componentă curriculară, dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicită răspunsuri personale, imaginative, emoţionale şi uneori acţionale la stimuli (vezi muzica, activităţile artistico-plastice, drama, euritmia etc.).

Domeniul om şi societate - include omul, modul lui de viaţă, relaţiile cu alţi oameni, relaţiile cu mediul social, ca şi modalităţile în care acţiunile umane influenţează evenimentele. Domeniul are o extindere şi către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităţilor umane de a controla evenimentele şi de a ordona mediul. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii să crească, astfel încât membrii comunităţii să-şi poată procura produse mai multe, mai ieftine şi de mai bună calitate. De aceea, se apreciază că preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale şi executarea unor lucrări care ţin de domeniul abilităţilor practice, prin constatarea proprietăţilor materialelor, prin selecţia unor materiale în funcţie de caracteristicile lor, prin constatarea că materialele pot avea şi calităţi estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma etc. De asemenea, în cadrul domeniului socio-uman se doreşte ca preşcolarii să înţeleagă fiinţele umane angrenate în construirea propriului viitor şi propriei lumi, trăind viaţa de zi cu zi. Totodată, este important ca preşcolarii să înţeleagă faptul că situaţiile prezente îşi au originile în situaţii din trecut, să observe similarităţi sau diferenţe între oameni sau evenimente, să îşi imagineze viaţa în alte perioade istorice. Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilităţi de ordin general să utilizeze ca puncte de plecare experienţele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere, ei vor fi încurajaţi să se angajeze în explorarea activă, din punct de vedere uman şi social, a zonei sau cartierului în care locuiesc. Familiile acestora, mediul fizic, uman şi social pot fi utilizate ca resurse de învăţare. Pe de altă parte, textul literar, imaginile şi alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare.

Domeniul limbă şi comunicare - acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă. Se apreciază că prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup, preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor persoane şi să-şi extindă astfel propriul repertoriu de experienţe semnificative. Se urmăreşte ca aceştia să vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând modalităţi de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Se recomandă ca toate instituţiile de învăţământ preşcolar să furnizeze contexte în care preşcolarii să se poată exprima şi să utilizeze activ mijloacele de comunicare. Din această perspectivă, se apreciază că studiul operelor literare specifice vârstei rafinează gândirea şi limbajul acestora, extinde capacitatea lor de a înţelege situaţii interpersonale complexe şi aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea capacităţilor de evaluare. Tot în cadrul acestui domeniu includem şi primul contact al copilului cu o limbă străină sau regională. În acest sens, copilul va fi obişnuit sistematic să asculte sonoritatea specifică limbii studiate, să o recunoască, să reproducă ritmul, fonemele şi intonaţia (atenţie, el este sensibil la particularităţile limbii necunoscute, cum ar fi: succesiunea silabelor accentuate sau neaccentuate, ritmul....etc.). De asemenea, copilul va fi ajutat să înveţe cuvinte care să îi permită să vorbească despre el însuşi şi despre mediul înconjurător, care să îi faciliteze relaţii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective şi care să îl ajute să participe oral la viaţa/activitatea din clasă/comunitate. Activităţile cele mai potrivite pentru această învăţare sunt: o memorarea de cuvinte/ propoziţii, cântece şi jocuri muzicale; o imitarea ritmurilor diferite, acompaniind frazele auzite şi repetate cu o tamburină; o jocuri de limbă. Astfel, copilul va fi încurajat/stimulat să înveţe şi câteva elemente ale culturii ţării/regiunii respective (istoria locurilor, creaţii artistice specifice, mâncăruri, activităţi tradiţionale etc.).

Domeniul ştiinţe - include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experienţelor practice cât şi înţelegerea naturii, ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu care se află în interacţiune. Astfel, se consideră necesar ca preşcolarul să fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin simularea de cumpărături în magazine. În această manieră vor putea fi dezvoltate reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr şi, de asemenea, ei vor putea fi implicaţi în activităţi de discriminare, clasificare sau descriere cantitativă. Dezvoltarea capacităţilor de raţionament, inclusiv de raţionament abstract, va fi încurajată în conexiune cu obiecte şi activităţi familiare în sala de grupă sau la domiciliul copiilor.

Abilităţi şi competenţe asociate demersurilor de investigaţie ştiinţifică, cum ar fi observarea, selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante, generarea de ipoteze, generarea de alternative, conceperea şi realizarea de experimente, organizarea datelor rezultate din observaţii pot fi dobândite de copiii preşcolari atunci când sunt puşi în contact cu domeniul cunoaşterii naturii, prin activităţi simple cum ar fi: observarea unor fiinţe/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat, modelarea plastilinei (putând face constatări privind efectul temperaturii asupra materialului), confecţionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple, aplicarea unor principii ştiinţifice în economia domestică (ex. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietăţilor diferitelor materiale.

Domeniul psiho-motric - acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale, mobilitatea generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe, ca şi elemente de cunoaştere, legate mai ales de anatomia şi fiziologia omului. Activităţile prin care preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest domeniu sunt activităţile care implică mişcare corporală, competiţii între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilităţi psihomotorii, ca şi activităţile care pot avea drept rezultat o mai bună supleţe, forţă, rezistenţă sau ţinută.

Organizarea și amenajarea spațiului educațional și rolul centrelor de interes/ariilor de stimulare

Grădiniţa trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i implice, să le ofere posibilitatea de a se dezvolta într-o atmosferă deschisă, stimulatoare.

Prima impresie se formează în primele 20 de secunde, aşa că, un copil care intră pentru prima dată într-o sală de grupă, ar trebui să găsească sala în aşa fel încât să vină, în fiecare zi, cu plăcere, la grădiniţă.

Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare (aşa cum au fost denumite în timp şi în funcţie de specificul grupei), sala de grupă devine un cadru adecvat situaţiilor de învăţare.

Prin felul în care este amenajată, ea oferă copilului ocazia să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul şi invitându-l la învăţare prin descoperire şi explorare.

Noul curriculum structurează experienţele copilului pe domenii experienţiale. Astfel, având în vedere setul de interese şi aspiraţii ale copilului, nevoile acestuia, sala de grupă poate fi delimitată în mai multe centre de activitate/interes: Bibliotecă, Ştiinţă, Arte, Construcţii, Joc de rol, Nisip şi apă.

Centrul „Bibliotecă” este spaţiul în care copiii îşi exersează limbajul sub toate aspectele sale (vocabular, gramatică, sintaxă, înţelegerea mesajului), în timp ce comunică (verbal sau nonverbal) sau asimilează limbajul scris. Deşi se adresează preponderent domeniului „Limbă şi comunicare‖, contribuţiile asupra dezvoltării globale sunt multiple şi pot include: dezvoltare motricităţi fine, dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată, curiozitatea şi interesul, iniţiativa şi creativitatea.

Acest centru trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu scaune, covoraşe, perne, o masă de scris şi desenat unde copiii pot scrie felicitări. Aşezate ordonat pe rafturi, cărţile trebuie expuse astfel încât, copiii să le găsească cu uşurinţă, să aibă acces la ele şi să-şi poată alege una la care să privească în linişte, aşezaţi pe covor.

Pentru a-i stimula pentru citit şi scris, centrul poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tipărit, căci imaginile şi cuvintele ajută copilul de toate vârstele să înţeleagă importanţa scrisului şi cititului. Alături de cărţi, educatoarea poate îmbogăţi centru cu alte materiale: litere din autocolant, litere decupate din ziare, reviste, ambalaje, pe care copiii le decupează şi formează silabe sau cuvinte. De asemenea copilul are la îndemână, în acest centru, o mulţime de creioane, carioca, hârtie liniată şi neliniată.

În acest centru copiii creează poveşti cu ajutorul materialelor şi a păpuşilor pe degete, care pot fi înregistrate şi apoi audiate cu toată grupa. La masă, copiii pot confecţiona cărţi, scrie, dar mai ales, desena. Multe săli de grupă sunt dotate cu televizoare, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu multă precauţie.

Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunoştinţele copiilor şi nu ca un element concurent pentru activităţile din sala de grupă, în scopul vizionării desenelor animate.

Centrul „Ştiinţe” subsumează elementele care aparţin de “Domeniul Ştiinţe”, respectiv, dezvoltarea gândirii logice, înţelegerea relaţiilor dintre obiecte şi fenomene, exersarea capacităţii de a rezolva probleme, familiarizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoaşterea şi înţelegerea lumii vii.

În acest centru este util să existe un spaţiu pentru expunerea permanentă a materialelor din natură (ghinde, pietre, scoici, seminţe, fructe, legume, cereale, colecţii de insecte, ierbare ş.a.), un loc pentru animale vii (acvariu cu peşti sau cu broscuţe ţestoase), dar şi mulaje din plastic, reprezentând animale sau păsări. De asemenea, nu trebuie să lipsească diverse pliante, imagini, planşe, atlase de anatomie, botanică, zoologi.

 Copiii sunt oameni de ştiinţă, care caută permanent să se informeze în legătură cu lumea care-i înconjoară, de aceea este necesar să existe şi un loc pentru instrumentele de investigaţie: magneţi, oglinzi, termometru, recipienţi, clepsidră, diferite obiecte de măsurare. Totodată, în acest centru, copiii îşi construiesc cunoştinţele matematice, durabile şi utile, prin utilizarea de jocuri cu numere, dominouri, puzzle-uri, jocuri Lotto, jocuri matematice, rigle, rulete, cântare, balanţe, piese lego, table magnetice cu numere, etc. e, enciclopedii, hărţi ş.a

Centrul „Arte” are influenţe asupra dezvoltării copiilor în toate domeniile, deoarece acestea se întrepătrund în sarcinile şi tipurile de activităţi de aici şi pot asigura dezvoltarea globală a copilului.

Gama de materiale din acest centru poate cuprinde: blocuri de desen, hârtie de toate dimensiunile şi culorile, creioane colorate, acuarele, foarfece, pastă de lipit, planşete, plastilină, cocă, coloranţi alimentari, autocolant, sfoară, sârmă, gheme de lână divers colorate, casetofon, radio, casete sau CD-uri cu muzică, muzicuţe, fluiere, tamburine.

În acest centru li se oferă copiilor posibilitatea să exerseze pictura cu degetele, cu buretele, cu dopuri sau rulouri de carton, imprimă materiale textile, pictează cu ceară, modelează, confecţionează colaje. Aşadar, în amenajarea acestui spaţiu, educatorul se va asigura de confortul şi intimitatea în care copiii lucrează.

Centrul „Joc de rol” este spaţiul în care dezvoltarea socio-emoţională se regăseşte din plin. Aici, copilul se regăseşte într-un mediu ideal şi poate să înveţe cu plăcere. Prin jocul în acest centru, copiii refac locuri, evenimente, imită comportamentul părinţilor sau joacă roluri ale unor persoane cunoscute; reproduc lumea aşa cum o înţeleg ei, repetă, reinterpretează, reproduc şi retrăiesc experienţe.

Jocul de rol îi ajută pe copii să-şi exprime şi să-şi gestioneze emoţiile, să comunice cu ceilalţi, să accepte diversitatea.

În acest centru se pot desfăşura activităţi de gătit şi de cunoaşterea hranei. Este necesar un spaţiu în care să nu se joace în mod frecvent copiii, să fie un loc sigur şi uşor de supravegheat.

Aici, activităţile de gătit reprezintă o distracţie şi o relaxare pentru copii, aceştia exersându-şi toate simţurile, dar în mod special cel olfactiv şi gustativ.

Centrul „Construcţii” mijloceşte dezvoltarea cognitivă, socio-emoţională, fizică, dar şi iniţiativa, creativitatea şi perseverenţa, prin activităţile individuale sau de grup.

Spaţiul alocat acestui centru trebuie să fie destul de mare pentru ca un grup de copii să poată lucra aici împreună sau fiecare separat, fără ca şantierele lor să se intersecteze. E de preferat să existe un covor care să acopere podeaua, pentru a reduce zgomotul făcut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cădere, iar copiii şi adulţii vor putea sta mai comod.

Este ideal ca toate cuburile să fie aşezate pe rafturi, sortate după formă şi mărime, iar rafturile cu materiale de construcţii să fie marcate şi etichetate cu forma şi mărimea pieselor. De asemenea, centrul poate fi decorat cu imagini care reprezintă construcţiile pe care le vor realiza copiii: poduri, nave cosmice, vapoare, blocuri etc.

Centrul trebuie dotat şi cu jucării de tip mijloace de locomoţie, de diferite mărimi. Dezvoltându-şi gândirea creatoare, imaginaţia, copiii îşi formează concepte matematice referitoare la mărime, formă, înălţime, volum, spaţiu, direcţie, echilibru, măsurare, numărătoare, ordonare.

Centrul „Nisip şi apă” este gazda experienţelor care asigură dezvoltarea fizică a copiilor preşcolari.

În sala de grupă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a explora senzaţia atingerii nisipului şi apei şi fiecare sală ar trebui să fie dotată cu suporturi pentru nisip sub diverse forme, cuve din plastic, ligheane, deoarece copiii se simt atraşi de nisip şi apă, indiferent de vârstă.

Masa cu nisip şi apă trebuie să fie înaltă, până la talia copilului, iar podeaua unde aceasta este plasată trebuie acoperită deoarece se risipeşte nisip şi apă şi devine alunecoasă.

La dispoziţia copiilor trebuie puse prosoape, mături şi făraşe pentru a strânge nisipul şi apa, ori de câte ori este nevoie.

Materialele şi accesoriile care se folosesc la acest centru cuprind: vase şi unelte, materiale din natură, substanţe lichide sau solide, care se dizolvă.

Masa cu nisip trebuie pusă într-un loc mai retras, nu în drumul copiilor, deoarece pot transporta pe încălţăminte nisip, sau pot luneca din cauza apei. Din acest motiv şi materialele de curăţenie trebuie aşezate la îndemâna copiilor şi, mai mult decât atât, aceştia trebuie învăţaţi să le folosească.
Ambianţa în care copilul îşi trăieşte direct experienţa de viaţă trebuie să pregătească un climat socio-afectiv, punând preşcolarul în faţa mai multor posibilităţi dintre care el trebuie să aleagă, să decidă ceea ce i se potriveşte.

Criteriul principal care stă la baza amenajării unei săli de grupă este spiritul critic al copilului. Acesta trebuie să exploreze posibilitatea rămânerii în sală pentru mai mult timp, precum şi a revenirii în spaţiul educaţional.

Ochiul critic al copilului vede, explorează, analizează şi interpretează încă din primele secunde spaţiul în care urmează să fie primit şi îşi exprimă acordul sau dezacordul de a intra în sală prin intenţia de a face sau nu primii paşi.

Pe lângă o educatoare prietenoasă, zâmbitoare şi primitoare, existenţa altor copii cu care se poate interacţiona, precum şi prezenţa pentru un anumit timp a părinţilor în sală, face posibilă dorinţa copiilor de a rămâne la grădiniţă. Însă toate aceste lucruri nu sunt de ajuns dacă preşcolarul nu găseşte o sală amenajată pe placul său, adică în concordanţă cu particularităţile vârstei sale.

Aceasta înseamnă că sala de grupă trebuie să fie un spaţiu larg, luminos, aerisit, curat, zugrăvit în culori vesele calde, îmbinate armonios. Chiar şi mobilierul trebuie să fie dimensionat specific vârstei preşcolare, dotat cu o varietate de materiale şi jucării, toate aflate la îndemâna copiilor, iar spaţiul trebuie să fie delimitat astfel încât să dea impresia mai multor universuri care aşteaptă să fie descoperite şi explorate.

Organizarea spaţiului educativ prin delimitarea centrelor oferă atât părinţilor cât şi educatoarelor oportunitatea de a-i observa mai bine pe copii în interacţiunea cu materialele, cu alţi copii sau cu adulţii.

În organizarea pe centre a spaţiului educativ educatoarea trebuie să asigure: securitatea şi protecţia copiilor, confortul prin mobilier, canapele, pernuţe, existenţa unui spaţiu suficient studiului şi întâlnirii cu alţi copii, existenţa unui material adecvat oricărei situaţii de învăţare, poziţionarea adecvată a centrelor respectând reguli specifice. Acestea se referă, în special, la posibilitatea supravegherii oricărui centru din orice loc în care se află educatoarea în sala de grupă.

Nu trebuie omisă nici poziţionarea centrelor în sala de grupă, respectiv separarea centrelor zgomotoase de cele mai liniştite, dar şi asigurarea suficientă de lumină naturală.

Mijlocul sălii trebuie să fie permanent liber pentru fluidizarea circulaţiei copiilor şi pentru a putea desfăşura întâlnirea de dimineaţă sau alte activităţi de grup.

Este totodată necesar ca mobilierul, mesele, scaunele, covoraşele, perniţele existente la fiecare centru de activitate, să fie dimensionate potrivit vârstei copiilor şi poziţionate astfel încât să se poată lucra în grup, dar să nu se creeze conflicte între membrii grupului. De menţionat este faptul că, pentru preşcolari, este foarte important să existe un loc special amenajat unde se pot expune în fiecare zi lucrările acestora: desene, cântece, poezii învăţate, picturi macheta ş.a. Acest spaţiu trebuie să fie destinat exclusiv creaţiilor copiilor şi trebuie amenajat undeva la îndemâna părinţilor, însă având grijă să nu se suprapună cu spaţiile de joacă ale copiilor sau cu centrele de interes.
Preşcolarii au nevoie şi de aprecieri ale părinţilor cu privire la activităţile pe care ei le-au desfăşurat în fiecare zi. Fiecare obiect sau jucărie din sala de grupă trebuie să îşi păstreze locul dinainte stabilit şi cunoscut de preşcolari. Aceştia trebuie responsabilizaţi în ceea ce priveşte aranjarea obiectelor şi jucăriilor pe care le folosesc şi trebuie să cunoască locul fiecăreia în sala de grupă.

În cazul în care educatoarea decide să schimbe locul unui obiect, va face acest lucru prin anunţarea întregului grup şi prezentarea motivului care a dus la luarea respectivei decizii.
Nu în ultimul rând, pereţii sălii de grupă trebuie decoraţi ţinând cont de particularităţile individuale ale copiilor. Fie că se vor confecţiona personaje din poveşti, peisaje din diferite anotimpuri, cifre sau litere animate sau orice alte decoraţii, se va avea în vedere specificul grupului, nivelul de cunoştinţe şi vârsta preşcolarilor.

Evident, pavoazarea se va schimba în fiecare anotimp şi se va îmbunătăţii ori de câte ori este nevoie. Respectând toate aceste condiţii şi criterii, cadrul didactic va amenaja sala de grupă astfel încât copilul preşcolar va păşi cu optimism şi îşi va dori să rămână în acest mediu special amenajat pentru el şi pentru activităţile în care acesta ocupă rolul principal. Aşadar, se poate concluziona faptul că amenajarea corespunzătoare a sălii de grupă reprezintă o condiţie necesară pentru ca un preşcolar să aibă curaj să păşească pentru prima dată într-o sală de grupă, iar cadrul didactic are obligaţia de a respecta particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor, tocmai pentru ca educaţia timpurie să se poată desfăşura în condiţii optime şi pentru ca personalitatea copiilor să se poată forma încă de la cea mai fragedă vârstă. Deci, se poate afirma că, dintre dimensiunile managementului clasei de elevi, dimensiunea ergonomică nu este lipsită de importanţă, ci ocupă un loc frontal pentru succesul profesional al cadrului didactic.