PEDAGOGIE EDUCATOARE - METODE ALTERNATIVE ȘI COMPLEMENTARE DE EVALUARE

Metodele alternative de evaluare prezente in mai toate materialele de specialitate si care sunt mai frecvent utilizate in invatamant sunt:

*Observarea sistematica a activitatii si a comportamentului copilului;
*Proiectul;
*Portofoliul;
*Studiu de caz;
*Metoda R.A.I.
*Evaluarea cu ajutorul calculatorului;
*Tehnica 3-2-1;
*Investigatia; e.t.c.
Multe dintre aceste metode alternative de evaluare sunt aplicabile si in invatamantul prescolar.

Observarea sistematica a comportamentului elevului fata de activitatea scolara
Observarea comportamentului elevului este o metoda folosita dintotdeauna de cadrele didactice. In prezent insa beneficiaza de o atentie deosebita, odata cu exprimarea dezideratului pedagogic de deplasare a accentului de la rezultatele invatarii la procesele care au condus la acele rezultate. Aceasta metoda practice insoteste si se asociaza cu toate celelalte, fie ele traditionale sau alternative. Are avantajul ca permite cadrului didactic sa dobandeasca informatii despre elev in diverse ipostaze si in conditii firesti, naturale de manifestare.

• Observarea devine utila, nu numai necesara, cand evaluarea scrisa, orala etc. ne furnizeaza date partiale sau incomplete.
• Observarea se realizeaza de obicei asupra unor realitati educationale mai complexe, ceea ce presupune ca:
➥ Observarea este derulata in timp
➥ Prezinta anumite faze
➥ Este necesar un plan de desfasurare, cu rol pregatitor dar si de control

Etapele observarii

In linii generale, etapele observarii sunt urmatoarele:

➥ Pregatirea cadrului didactic in vederea observarii, cu mobilizarea resurselor spirituale si tehnice de care dispune, care presupune:

• Lansarea unei/ unor ipoteze
• Documentarea in problema
• Precizarea obiectivului/ scopului urmarit
• Pregatirea materialelor si realizarea fiselor de observatie

➥ Observarea propriu - zisa, care presupune:

• Diminuarea subiectivismului, prin observari repetate si confirmari pe alte cai/ modalitati;
• Pastrarea caracterului natural al fenomenului studiat;
• Mentinerea discretiei; elevii/elevul trebuie surprins in modul sau natural de manifestare, sa nu stie ca este obiect de studiu;
• Notarea observatiilor sa se faca imediat, nu amanat, dar nu in fata elevilor.

➥ Prelucrarea si interpretarea datelor:

• Stabilirea elementelor esentiale
• Stabilirea raporturilor, a relatiilor cauzale
• Desprinderea generalului, a concluziilor.

Conditiile unei bune observari

• Stabilirea clara a scopului, a obiectivului urmarit
• Selectarea formelor ce vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare
• Elaborarea unui plan riguros de observatie
• Consemnarea imediata a celor observate; se intocmeste un protocol de observare
• Efectuarea unui numar optim de observatii
• Desfasurarea ei in conditii cat mai variate
• Sa fie maximal discreta (elevii/elevul sa nu-si dea seama ca se afla sub observatie).

Avantaje:

➥ Avantajul esential consta in surprinderea fenomenelor psihopedagogice in ritmul si in modul lor natural de manifestare;
➥ Observarea se realizeaza asupra comportamentelor reale in clasa. Ea este necesara si eficace in orice situatie educationala;
➥ Este insa absolut necesara „in situatia elevilor cu handicap sau dificultati de comunicare. Pentru unii dintre acestia evaluarile scrise sunt chiar contraindicate

Dezavantaje:

➥ Observarea este o metoda de evaluare care cere mult timp;

➥ Dintre toate metodele, se pare ca este cea mai subiectiva, fapt ce face absolut necesara completarea datelor obtinute cu ajutorul ei cu date obtinute prin alte metode;

➥ Marea sursa de eroare in informatiile obtinute prin observare o constituie lipsa obiectivitatii observatorului

Portofoliul

Portofoliul constituie cea mai potrivita metoda de evaluare a copilului mic,intrucat respecta principiul de baza al ritmului unic de dezvoltare a copilului.Analizand un portofoliu poti constata progresele inregistrate de copil in timp.
El este ,,cartea de vizita” – mijloc de valorizare a datelor obtinute prin evaluari realizate. Presupune un proces a datelor obtinute pe numeroase cai si o perioada relativ mare (,,semestru, an scolar). Portofoliu copilului are in vedere toate produsele” copiior si in acelasi timp procesul inregistrat de la o etapa la alta.El reprezinta un veritabil,,portret pedagogic” al copilului relevand:nivelul general de dezvoltare ;
-rezultatele deosebite obtinute in unele domenii ca si rezultatele slabe in altele;
-interese si aptitudini demonstrate;
- capacitati formate;
- aptitudini;
-dificultati de invatare.

Portofoliul trebuie sa cuprinda si observatii ale cadrului didactic, comentarii privind progresele facute de copil si aspectele care necesita mai mult sprijin sau stimulare.Intotdeauna trebuie sa ne gandim ca fiecare copil este in plin proces de dezvoltare , de accea trebuie sa avem mare grija in formularea anumitor aprecieri categorice. In invatamantul prescolar nu se dau note si, ca atare notarea numerica a rezultatelor copiilor nu poate avea rol de clasificare nici in cadrul probelor de evaluare. Educatoarele pot obtine pe domenii de dezvoltare, evident lacunelor inregistrate in dezvoltarea fiecarui copil, ca premise pentru o diferentiere si individualizare invatarii cu focalizare pe ameliorarea acelor aspect care necesita mai mare atentie.

Continutul portofoliului:

-argumentatia care explica ce lucrari sunt incluse in portofoliu, importanta fiecaruia;
-lucrarile pe care le face copilul, individual sau in grup, notate cu numele celor care au lucrat si data cand au fost realizate;
- chestionare cu data realizarii lor;
-inregistrari, fotografii care reflecta activitatea desfasurate copil, individual sau impreuna cu colegii sai;
-reflectii proprii ale copilului asupra a ceea ce a lucrat;
-alte material, contributii la activitatea care reflecta participarea copilului/grupului la realizarea temei date;
-viitoare obiective pornind de la realizarile curente ale copilului/grupului pe baza intereselor si a progreselor inregistrate;

Avantajele folosirii portofoliului:

-este o metoda mai obiectiva de evaluare din perspective particularitatilor varstei timpurii, punand in valoare progresul copilului, precum si dificultatile acestuia, acordandu-i timpul necesar pentru dobandirea acelor cunostinte deprinderi, abilitati,capacitate vizate de curriculumul pentru educatie timpurie a copilului de la 3 la 6 ani;

-portofoliul este un instrument flexibil, care permite aprecierea si includerea in actul evaluarii a unor produse ale activitatii copilului care in mod obisnuit nu sunt avute in vedere;

-evaluarea prin portofoliul este eliberata in mare parte de tensiunile si tonusul afectiv negative care insotesc formele traditionale de evaluare;
-evaluarea devine astfel motivanta si nu stresanta pentru educatoare –copil;
-implica active copilul in propria evaluare si in realizarea unor material care il reprezinta cel mai bine. Autoevaluarea este un process de invatare , copii asumandu-si responsabilitatea asupra activitatii desfasurate.

Dezavantaj

 Dezavantajul portofoliului ca nu poate fi repede si usor de evaluat si necesita mai mult timp si grija permanenta din partea cadrului didactic pentru a fi imbogatit cu documente semnificative.Ca metoda alternative de evaluare, portofoliul solicita mai mult o apreciere calitativa si este mai usor de aplicat pe grupuri de copii.Portofoliul nu este numai o metoda alternativa de evaluare a copilului.Este un exemplu reprezentativ al activitatii si al performantelor copiilor unei grupe/gradinite.Educatoarea incercand astfel sa- si creeze o imagine in randul colegelor , parintilor , aratandu-le monstre ale activitatilor si actiunilor desfasurate de copii.Poate fi considerat in acelasi timp un instrument complementar folosit in aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul in echipa, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare si invatare.De asemenea, portofoliul este compatibil cu instruirea individualizata ca strategie centrata pe stilurile diferite de invatare.Prin complexitatea si bogatia informatiei pe care o furnizeaza, sintetizand activitatea copilului de-a lungul timpului (un semestru,an scolar) portofoliu poate constitui partea integranta a unei evaluari summative sau a unei examinari.

Proiectul

Noua programă a accentuat ideea de folosire a contextului ludic şi a învăţării active în stimularea rutei individuale a învăţării, fapt care presupune şi propune o altă abordare educaţională. Această orientare se bazează pe folosirea metodei proiectelor tematice de grup, selectate, proiectate şi elaborate cu ajutorul copilului şi în care brainstorming-ul, lucrul în echipă şi acţiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predare – învăţare – evaluare.

În acest context, metoda proiectelor stimulează şi satisface curiozitatea copiilor, implicându-i în propriul proces de dezvoltare, în care educatoarea nu este decât un ghid atent, o persoană resursă care sprijină respectarea rutei individuale a învăţării, a copilului şi a ritmului propriu al acestuia.
Metoda proiectelor este o strategie de învăţare şi evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de cercetare, pe căutarea şi găsirea răspunsurilor legate de tema propusă.

Argumentele care pot sta la alegerea folosirii metodei proiectelor în procesul instructiv – educativ desfăşurat cu copiii preşcolari sunt următoarele:
Proiectul poate fi încorporat în curriculum preşcolar din oricare parte a lumii;
Un proiect are o structură temporală care ajută educatoarea să-şi organizeze progresiv activitatea cu copiii, în funcţie de dezvoltarea acestora, de interesul manifestat şi de gradul de cunoaştere a subiectului luat în discuţie;
Proiectul le oferă copiilor contexte în care ei pot aplica o foarte mare varietate de cunoştinţe şi deprinderi sociale şi intelectuale, pe lângă cele de bază date de curriculum

Aşadar, un proiect este o extindere, o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului către care copilul îşi îndreaptă întreaga atenţie şi energie. Proiectul îi implică pe copii în conducerea investigaţie în mediul imediat, asupra fenomenelor şi evenimentelor despre care doresc să înveţe mai mult. Şi, ceea ce este absolut deosebit, din punctul de vedere al respectării rutei individuale a învăţării şi a ritmului propriu, proiectul poate fi dus la bun sfârşit de un grup mic de copii, de întreaga grupă sau, ocazional, de un singur copil.

Important este că proiectele pornesc de la teme de interes sau de la întrebări relevante pentru copii şi presupun un demers integrat în care fiecare poate contribui şi poate experimenta succesul deoarece acestea:
· Oferă oportunităţi valoroase pentru abordări interdisciplinare ale unor teme sau probleme;
· Facilitează lucrul în grup şi învăţarea prin cooperare;
· Dezvoltă capacităţile de investigare şi sistematizare a informaţiilor;
· Sporesc motivaţia pentru învăţare prin apelul la situaţii din viaţa cotidiană şi prin implicarea copiilor;
· Facilitează utilizarea metodelor alternative de evaluare;
· Permit identificarea şi valorificarea unor surse de informare şi documentare;
· Stimulează autonomia copiilor în învăţare şi creativitatea acestora;
· Oferă fiecărui copil posibilitatea de a se implica şi de a contribui la realizarea activităţilor şi a produsului final.

Etapele proiectului

Există diverse modele referitoare la paşii ce trebuie urmaţi în cadrul activităţilor de învăţare bazate pe proiect. Redăm un exemplu dintre acestea, pentru a oferi o imagine cu privire la proiectarea demersului didactic 

a) stabilirea scopului;
b) formularea scopului în forma unei întrebări;
c) identificarea a cel puţin trei surse de informare care vor fi folosite pentru a răspunde la întrebare;
d) descrierea paşilor care vor fi întreprinşi pentru atingerea scopului;
e) identificarea a cel puţin 5 concepte majore care vor fi folosite pentru prezentarea proiectului;
f) identificarea a cel puţin trei metode ce vor fi folosite pentru prezentarea proiectului;
g) organizarea şi prezentarea proiectului în timp;
h) stabilirea modului în care va fi evaluat proiectul.

Caracteristicile de baza ale proiectului sunt:

• Permite o apreciere complexa si nuantata a invatarii. Este o forma de evaluare complexa ce ofera posibilitatea aprecierii unor capacitati si cunostinte superioare. Permite identificarea unor calitati individuale ale prescolarilor.

• Este recomandat atat in evaluari de tip sumativ cat si in evaluari formative. Avand o desfasurare pe durate mai mari de timp, in procesul de evaluare si de autoevaluare pot fi luate in considerare atat produsul final dar si desfasurarea, procesul invatarii care a condus la acel produs.

• Realizandu-se individual sau in grup, evaluarea se poate raporta la munca unui prescolar sau a unui grup de prescolari.

Evaluarea proiectului

Aprecierea poate fi analitica, bazata pe criterii bine stabilite sau globala/ holistica. Pentru a asigura o evaluare cat mai corecta, cadrul didactic va stabili, in prealabil, strategia de evaluare.

Avantaje:

• plaseaza prescolarul intr-o situatie autentica de cercetare si actiune;
• cultiva increderea in fortele proprii;
• stimuleaza creativitatea;
• cultiva gandirea ;
• faciliteaza achizitionarea unor metode de munca specifice;
• faciliteaza achizitionarea unor tehnici de elaborare si de executie a unei lucrari practice.

Limite:

• minimalizeaza rolul cadrului didactic;
• necesita timp special pentru organizare, desfasurare, evaluare;
• pot aparea diminuarea sau lipsa interesului prescolarilor, daca durata proiectului este prea mare sau tema este mai putin interesanta

PORTOFOLIUL

 Numit in multe materiale de specialitate cartea de vizita” a copilului este un instrument evaluativ care permite educatoarei, si nu numai, sa urmareasca progresul copilului in plan cognitiv, atitudinal si comportamental pe parcursul unui interval de timp mai indelungat ( un semestru, un an scolar,sau chiar pe parcursul perioadei prescolare).
Structurat sub forma unei mape deschise in care in permanenta se mai poate adauga ceva, portofoliul este un element flexibil de evaluare care permite fiecarui copil sa lucreze in ritmul sau propriu, sa-si puna in valoare toate calitatile cu care este inzestrat.
Scopul principal al portofoliului nu vizeza numai evaluarea , ci mai ales urmareste stimularea invatarii, nota data de implicarea directa a copiilor in alcatuirea portofoliilor.
In activitatile desfasurate cu prescolarii utilizez frecvent portofoliul. Ilustrative sunt portofoliile alcatuite pentru activitatile artistico-plastice. Cu prilejul evaluarii acestor portofolii copiii sunt pusi in situatia de a se autoevalua, manifesta dorinta de a completa anumite materiale, sesizeaza cu usurinta progresele facute, au posibilitatea de a-si prezenta lucrarile care compun portofoliul. Urmarind atent copilul eu am prilejul de a observa atitudinea copilului fata de propria munca, ma folosesc de ocazie pentru a-i lauda reusitele si incerc sa-i atrag atentia asupra unor lucruri care necesita imbunatatiri. Sprijinindu-ma pe elementele pozitive, cultiv copiilor sentimentul de incredere in fortele proprii, determinandu-i astfel sa se mobilizeze in vederea realizarii unor lucrari mai reusite.

Portofoliul nu este numai o metoda alternativa de evaluare a copilului ci, poate fi ilustrativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei gradinite. Cu prichindeii grupei mari putem lucram la alcatuirea portofoliului grupei. Prezentat sub forma unei mape , portofoliul grupei cuprinde lucrari reprezentative si reusite, poze din timpul unor activitati mai deosebite, cat si din timpul unor activitati extracurriculare ( excursii, concursuri, activitati socio-umanitare), de asemenea cuprinde mostre de lucrari care au necesitat cooperarea intre doi sau mai multi copii din grupa, diferite observatii facute de catre copii privind modul in care au interactionat in timpul unor activitati desfasurate pe grupe sau in perechi.
Aranjate in ordine cronologica, materialele din componenta portofoliului de grup evidentiaza progresele copiilor, punctele tari ale activitatilor desfasurate si analiza lor este un prilej pentru stabilirea unor obiective noi de invatare si deprinderi sociale pe care si le propun copiii grupei.

Portofoliul este o metoda de evaluare la care apelez in activitatea cu prescolarii deoarece
ofera o privire de ansamblu asupra copilului si a activitatii desfasurate de acesta in gradinita;
are un grad sporit de adaptabilitate la specificul diferitelor categorii de activitate, a conditiilor existente in grupa, a particularitatilor copilului prescolar
cuprinde in actul evaluarii unele lucrari realizate de copii care in mod obisnuit nu ar fi avute in vedere;
incurajeaza copiii in exprimarea personala,ii determina sa se angajeze in activitate mai activ ,ii motiveaza pentru realizarea unor lucrari care sa- i reprezinte;
implica direct copiii in actul evaluator determinandu-i sa fie mai interesati de rezultatele evaluarii;
dezvolta capacitatea copiilor de autoevaluare;
poate fi utilizat cu succes in activitatea cu parintii.

Un exemplu elocvent pentru un portofoliu de grup este cel destinat activitatilor ecologice. Impreuna cu „ecoprichindeii” de la grupa pe care o conduc ne-am propus alcatuirea portofoliului „Ecoprichindeii in actiune”. In acest portofoliu de grup se gasesc lucrari reprezentative pentru activitatile ecologice desfasurate pe parcursul derularii proiectului „Gradinita mea rade sub soare.” Poze din timpul activitatilor ecologice, indemnuri ecologice, imnul eco, desene, picture si aplicatii cu tema ecologica, diplome obtinute la finele unor concursuri, imagini din timpul unor serbari cu tema eco, file de ierbar - sunt elementele care compun acest remember al activitatilor ecologice. Acest portofoliul de grup ofera copiilor prilejul de a-si exprima opiniile fata de situatii ce impun decizii cu caracter ecologic, un imbold pentru activitatile viitoare si posibilitatea de evaluare a activitatilor desfasurate pe parcursul derularii proiectului.

Proiecte cu teme variate : ”Ploaia”, ”Painea”, ”Frunza”, ”Trenul”, „Animalele din jungla”, „Apa”, „Flori de toamna”, „ Cu ce plecam in calatorie”, „Cartea”, “Povestea sticlei”.

STUDIU DE CAZ

Este o metoda care urmareste evaluarea capacitatii copiilor de a analiza, intelege si interpreta anumite evenimente sau fenomene .
Aceasta metoda poate fi utilizata cu succes si in invatamantul prescolar, indeosebi la grupele mari, desi aparent pare un proces prea greu pentru aceasta varsta.

In munca desfasurata cu prescolarii urmaresc sa-i deprind de mici sa observe si sa analizeze situatiile sau fenomenele supuse atentiei, sa asculte si sa accepte schimbul de opinii, sa participe activ la analiza unei situatii problema. Prezentat sub forma unei povestiri,a unei intamplari aparent veridice sau chiar a unei situatii reale, cazul supus analizei si dezbaterii determina copiii sa se manifeste critic fata de o situatie data. A-i invata pe copii sa gandeasca critic inseamna a-i invata sa gandeasca democratic si multicauzal, ceea ce-i va face sa caute solutii multiple la situatiile variate in care se vor gasi.

“Ce a gresit Ionel”, „Aventurile lui Gigel”, „Intamplarea din poiana”, „Dupa fapta si rasplata”, „Minciuna are picioare scurte”, „Despre prieteni si prietenie” sunt temele unor activitati de educatie pentru societate care solicita copiii sa analizeze situatiile supuse atentiei, sa asculte si sa accepte schimbul de idei, sa se manifeste spontan, fara teama de reactiile celor din jur. Literatura pentru copii ofera multe texte valoroase, care sunt audiate cu interes de catre copii si care constituie tot atatea prilejuri de analiza a unor situatii, de formarea unor capacitati de apreciere.
Toti copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuala, contribuie la elucidarea unei situatii,spunandu-si parerea. Urmarind copiii antrenati in analiza si dezbaterea unui caz , a unei situatii mi se ofera prilejul de a-i evalua din cele mai variate puncte de vedere: gandire, limbaj, interactiune sociala, judecata morala, imaginatie, creativitate.

EVALUAREA CU AJUTORUL CALCULATORULUI

Constituie un mijloc modern si util in realizarea procesului evaluativ. Deoarece lucrul la calculator este o activitate foarte indragita de copii poate constitui un prilej de evaluare
care asigura unitate cunoasterii, depasind granitele disciplinelor printr-o abordare interdisciplinara a continuturilor. Asa cum in viata de zi cu zi nu folosim cunostintele disparate, acumulate la anumite discipline si nu valorificam capacitati specifice unei materii este important sa formam la copii o gandire integratoare. Jucandu-se la calculator jocuri atractive, copilul este pus in situatia de a aplica in contexte noi si variate cunostintele acumulate anterior.

Utilizezam evaluarea cu ajutorul calculatorului in diferite situatii: la finele unor activitati frontale, in timpul unor jocuri didactice, a activitatilor integrate, in cadrul activitatilor liber alese si la activitatea optionala “Prietenul meu calculatorul”. Jocurile: „La ferma”,”Ne jucam, matematica invatam”, „ Hai la scoala”, ”Alfabetul”, „Vreau sa stiu” pun copiii in situatia de a-si valorifica cunostintele acumulate la diferite arii curriculare ( cunoasterea mediului, activitati matematice, educarea limbajului, desen).
Evaluarea cu ajutorul calculatorului are cateva caracteristici: raspunsurile sunt apreciate cu exactitate, timpul util de lucru este gestionat corect, rezultatele sunt confirmate sau infirmate imediat,exista posibilitatea abordarii unui subiect printr-un joc, dar cu nivel diferit de complexitate, fapt ce ofera satisfactii tuturor copiilor .

METODA R.A.I. (raspunde, arunca, intreaba)

Este o metoda deosebit de flexibila si usor de aplicat in activitatile desfasurate atat cu prescolarii mari cat si cu elevi din ciclurile superioare. Este un joc simplu de aruncare a unei mingi de la un copil la altul. Copilul care arunca mingea pune o intrebare celui care o prinde. Acesta raspunde la intrebare, apoi arunca mingea altui coleg si-i adreseaza o alta intrebare vizand continutul evaluat.
Furati de mirajul jocului, chiar si cei mai timizi copii accepta cu placere provocarea acestui joc care, prin caracterul sau antrenant, mentine treaza atentia copiilor. Participantii iau totul ca pe un joc binevenit la finele unei activitati de invatare si sunt atrasi de suspansul generat de intrebarile neasteptate si de exercitiul de promptitudine la care ii solicita jocul.
Se poate utiliza cu succes aceasta metoda de evaluare la grupa pregatitoare la sfarsitul unor activitati de cunoastere a mediului, educare a limbajului, activitati cu continut matematic.

R.A.I. este in egala masura o metoda-joc de evaluare dar si o strategie de invatare care reuseste sa imbine cu succes competitia si colaborarea si care permite realizarea unui feed-back rapid.
Metodele de evaluare, fie ele traditionale sau moderne au puncte tari si puncte slabe. Important este ca educatoarea  sa cunoasca aceste metode si sa incerce sa aplice in fiecare moment didactic acel demers evaluativ care se preteaza mai bine la situatia didactica existenta in vederea asigurarii unui progres rapid al fiecarui copil in functie de disponibilitatile proprii.

Optiunea pentru o anume metoda de evaluare este determinata de varsta copiilor de volumul de cunostinte de categoria de activitate si in mod deosebit , de obiectivele urmarite.”Perfectionarea oricarei evaluari provine din adecvarea ei la obiectivele pentru care este facuta.”

Investigatia

Reprezinta o metoda cu puternice valente de invatare de catre prescolar, dar si un mijloc eficient de evaluare. „Consta in solicitarea de a rezolva o problema teoretica sau de a realiza o activitate practica pentru care elevul este nevoit sa intreprinda o investigatie cum ar fi: observarea unor fenomene, experimentare) pe un interval de timp stabilit’’

Investigatia ofera prescolarului posibilitatea de a rezolva o sarcina de lucru, in mod creator, in situatii de invatare noi sau mai putin asemanatoare cu cele desfasurate intr-un context traditional, prin activitatea clasica.
Rezolvarea sarcinii de lucru de catre prescolari poate demonstra, in practica, un intreg complex de cunostinte si de capacitati. Maniera de folosire a investigatiei trebuie adaptata varstei prescolarilor si experientelor lor intelectuale.

Caracteristicile de baza ale investigatiei ca metoda de evaluare sunt:

• reprezinta o posibilitate pentru copil de a aplica in mod creator cunostintele si de a explora situatii noi de invatare;
• este bine delimitata in timp (de regula la o activitate didactica);
• solicita prescolarul in indeplinirea unei sarcini de lucru precise, prin care isi poate demonstra, in practica, un intreg complex de cunostinte si de capacitati;
• urmareste formarea unor tehnici de lucru in grup si individual, precum si a unor atitudini de toleranta, solidaritate, cooperare, colaborare;
• promoveaza interrelatiile de grup si deprinderi de comunicare;
• are un pronuntat caracter formativ;
• are un profund caracter integrator, atat pentru procesele de invatare anterioare, cat si pentru metodologia informarii si a cercetarii stiintifice, fiind in acest fel o modalitate de evaluare foarte sugestiva, precisa, intuitiva si predictiva;
• are un caracter sumativ, angrenand cunostinte, priceperi, abilitati si atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade mai indelungate de invatare;
• se pot exersa in mod organizat activitati de cercetare utile in formarea ulterioara si in educatia permanenta.

Evaluarea investigatiei

Se realizeaza holistic, evidentiind:

• strategia de rezolvare;
• aplicarea cunostintelor;
• corectitudinea inregistrarii datelor;
• abilitarea prescolarului si prezentarea observatiilor si a rezultatelor obtinute;
• produsele realizate; atitudinea copiilor in fata sarcinii;
• dezvoltarea unor deprinderi de lucru sau individual/de grup.

Avantaje:
• este un veritabil instrument de analiza si apreciere a cunostintelor, capacitatilor si personalitatii copiilor;
• contribuie la dezvoltarea capacitatilor de ordin aplicativ al copiilor, mai ales in cazul rezolvarii de probleme, al dezvoltarii capacitatilor de argumentare, a gandirii logice etc.
Dezavantaje:
• necesita timp si resurse materiale pentru realizare etc.

Convorbirea cu scop evaluativ

Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent, folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ, în urma unor activităţi de observare, povestire, jocuri didactice, lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare.

Caracteristici:

• este o activitate complexă de evaluare a limbajului;
• se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi;
• reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor;
• se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire, la grupa de cinci-şapte ani;
• participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa, constând in:
- concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea );
- selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit;
- selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta, logica a răspunsului;
- efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei, sintezei, comparaţiei si a abstractizarii; astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei;

• prin tematica si conţinutul convorbirilor se evaluează reprezentări ştiinţifice si morale, se evaluează sentimente si atitudini morale ( ex.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?, Cum ii ajutam pe părinţi?, Sa spunem adevărul!, Sa fim harnici si cinstiţi! s.a. );
• convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei, contribuie la evaluarea capacităţii de exprima si susţinere a părerilor proprii în cadrul colectivului, dezvoltarea limbajului contextual, educarea atenţiei voluntare.
Convorbirea se organizeaza, in general, cu întreaga grupă, dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual.
 
Eficientizarea convorbirii impune:

• planificarea activităţii din timp;
• alegerea temei, care trebuie sa fie accesibila si atractiva, sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor;
• crearea unor situaţii diverse de viaţă;
• elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei, permiţând concluzii parţiale si finale.

Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei, adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr restrâns, corespunzător nivelului grupei de vârsta, elaborarea planului de discuţie, sub forma de întrebări care sa evalueze cunoştinţe ale copiilor, alegerea procedeelor , care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii.

Exemplu intrebări convorbire de verificare - care solicita in primul rand memoria: enumerare: ,,Ce legume se culeg toamna?’’, ,,Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’, ,,Ce îşi pune un elev in penar?’’; - reproducerea unor evenimente sau acţiuni: ,,Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’, ,,Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’, ,,Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’; sistematizare - care solicita in principal operaţiile gândirii: ,,De ce îngheaţă apa iarna?’’, ,,De ce cad frunzele copacilor toamna?’’, ,,Cum sunt zilele si nopţile vara?’’, ,, Cum este iarna?’’( comparatie ), ,,Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia, vântul, bruma, ninsoarea?’’, ,,Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare ).

Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor, a acţiunilor, sesizarea cauzelor si a consecinţelor, interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor, de asemenea solicita generalizarea.
Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri, repetări ale unor aspecte principale, cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale. Concluziile se realizează oral, fie cu copiii, cel mai adesea de către educatoare, in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia, de aceea se pot folosi si elemente de joc, se pot reconstitui tablouri sau machete, acţiunea fiind dublata de verbalizare, se pot comenta unele proverbe etc.

Instrumente de evaluare
Principalul instrument de evaluare a rezultatelor copiilor este testul.
Potrivit specialistilor, un test bun nu urmareste doar verificarea informatiilor acumulate de copii, ci si capacitatea acestora de a arata ce stiu sa faca cu ce au invatat.
Din punct de vedere metodic, testele pot fi:
- teste standardizate, proiectate de factorii de decizie sau de cei din institutii de specialitate;
- teste proiectate de cadrul didactic.
Dupa modul de manifestare a comportamentului copilului, testele pot avea urmatoarele forme:
- orale;
- scrise;
- practice.
Dupa momentul administrarii testului:
- teste initiale, administrate la inceputul unei perioade de formare a prescolarului;
- teste de progres, administrate pe parcursul perioadei de formare;
- teste finale.

Inca din faza de proiectare a unui test, profesorul trebuie sa aiba in vedere atat tipul acestuia (criterial, care pune accent pe cunostintele insusite de prescolari sau test de discriminare sau normativ, care are rolul de a clasifica elevii, test de rapiditate sau test de randament), cat si tipul de itemi pe care ii foloseste.
Astfel, in elaborarea si aplicarea testelor exista anumiti pasi de parcurs:
- stabilirea continuturilor si obiectivelor,
- formularea itemilor,
- elaborarea baremului de corectare si notare,
- aplicarea testului la grupa,
- evaluarea,
- interpretarea rezultatelor.

Calitati ale instrumentelor de evaluare:

1. validitatea se refera la faptul ca testul trebuie sa masoare exact ceea ce si-a propus;

2. fidelitatea este calitatea unui test de a da rezultate constante in cursul aplicarii lui repetate, in conditii identice;

3. obiectivitatea reprezinta gradul de concordanta intre aprecierile facute de evaluatori independenti in ceea ce priveste un raspuns bun pentru fiecare dintre itemii unui test; foarte important este baremul de corectare si de notare;

4. aplicabilitatea este calitatea unui test de a fi administrat si interpretat cu usurinta.

Tipologia itemilor

Itemul pedagogic reprezinta cerinta, intrebarea la care trebuie sa raspunda elevul; este un element al unei probe de evaluare sau al unui test pedagogic, deci al instrumentului de evaluare. Se exprima prin formularea unei intrebari care se integreaza in structura unei probe de evaluare.
 
Clasificarea itemilor de evaluare

Literatura de specialitate ofera mai multe clasificari ale itemilor. Criteriul asigurarii obiectivitatii in notarea sau aprecierea copiilor este, fara indoiala, cel mai important.

Dupa acest criteriu identificam:
*Itemi obiectivi
*Itemi semiobiectivi
*Itemi subiectivi

Itemii obiectivi
a)Itemul cu alegere multipla (IAM)
Caracteristici
Itemii cu alegere multipla se numesc de selectie, caci elevul trebuie sa aleaga unul sau mai multe raspunsuri bune dintre mai mule variante, unde, alaturi de raspunsul/ raspunsurile corecte se afla si distractori (raspunsuri care au functia de a induce in eroare )
Avantaje
• Dintre toate tipurile de itemi cu corectare obiectiva, itemul cu alegere multipla (IAM) este cel mai flexibil. El poate verifica toate tipurile de achizitii, de unde marea sa raspandire in practica evaluativa.
• Acest tip de item este eficient si practic mai ales in cazul definitiilor, asemanarilor, diferentelor, relatiilor cauza-efect sau invers, de identificare, de evaluare, de generalizare si de discriminare.
• Maniera de prezentare a unei probleme in enunt tinde sa reduca ambiguitatea raspunsului.
• Enuntarea problemei este simplificata. Nu este necesara prezentarea unei situatii si a unui raspuns ideal, caci este suficient ca un raspuns sa fie mai bun decat altul.
• Acest item obisnuieste elevul sa discrimineze: el trebuie sa aleaga dintre mai multe variante de raspuns.
• Din cauza celor trei sau patru variante false/ capcane/ raspunsuri gresite care insotesc raspunsul corect, itemul cu alegere multipla, daca este bine redactat, reduce probabilitatea de a ghici; efectul hazardului este neimportant.
• Daca se analizeaza raspunsurile gresite alese de elevii care au luat note mici, acest item favorizeaza diagnosticul erorilor individuale sistematice sau ocazionale.

Dezavantaje

• Itemul cu alegere multipla nu permite evaluarea anumitor aspecte ale randamentului scolar: caligrafia, exprimarea orala, abilitatea de a manipula obiectele etc.; pe scurt, nu permite evaluarea altor abilitati decat cele cognitive.
• Dintre toate tipurile de itemi obiectivi, este cel mai greu de redactat. Trebuie respectate multe reguli.
• Capcanele/ distractorii/ variantele false eficiente sunt dificil de gasit in numar suficient.
• Adesea, evaluarea bazata pe itemi cu alegere multipla contine prea multe cerinte care se raporteaza la procese mentale simple: cunoastere sau intelegere. Competenta celui care redacteaza astfel de itemi poate suplini aceasta lipsa, evitand astfel atomizarea/faramitarea continuturilor de evaluat.
• Este dificil de prevazut timpul necesar elevilor pentru terminarea probei care contine mai multi itemi de acest fel.

b) Itemii cu alegere duala (IAD)

Caractaristici

Principiul de constructie si folosire a acestui tip de itemi este acela al alegerii unei variante din doua posibile. Elevul este pus in postura de a selecta unul din doua raspunsuri construite pe principiul exclusivist (ori/ ori): adevarat/fals; corect/ gresit; da/nu; acord/dezacord; general/particular; varianta 1/varianta 2; mai mare/ mai mic; enunt de opinie/enunt factual etc.
 
Itemii cu alegere duala pot fi utilizati pentru:

• recunoasterea unor termeni, date factuale, principii;
• diferentiere intre enunturi factuale sau de opinie;
• identificarea de relatii tip cauza-efect.

Si aceasta categorie de itemi are avantaje si dezavantaje. Cel mai important dezavantaj este acela ca, fiind doar doua variante de raspuns, probabilitatea de ghicire a raspunsului corect este de 50%.

c) Itemii tip pereche (ITP)

Caracteristici

Itemii tip pereche pot solicita diverse tipuri de corespondente/ relatii: termeni/ definitii; reguli/exemple; simboluri/concepte; principii/clasificari; parti componente/ intrebuintari. Se poate utiliza material pictural sau o reprezentare grafica.
Se mai numesc si itemi de asociere. Se cere elevului sa stabileasca asociatii/ corespondente intre cuvinte, propozitii, fraze, litere sau alte categorii de simboluri dispuse pe doua coloane. Elementele din prima coloana se numesc premise, iar cele din a doua coloana reprezinta raspunsurile. Criteriul sau criteriile pe baza carora se stabileste raspunsul corect sunt enuntate/explicitate in instructiunile care preced cele doua coloane. Dezavantajul major al acestui tip de itemi consta in aceea ca se limiteaza, de obicei, la masurarea informatiilor factuale, bazandu-se pe simple asociatii, pe abilitatea de a identifica relatia existenta intre doua lucruri/notiuni/simboluri etc.

Avantaje

• Itemul obiectiv poate fi folosit pentru a masura aproape toate comportamentele care vizeaza domeniul randamentului scolar, cu o conditie: elevii sa poata sa le exprime verbal.
• Datorita unei reprezentativitati mai mari si mai diversificate, itemul obiectiv, la timp egal, are o mai mare capacitate de control decat itemul subiectiv. El este mai eficace.
• Este mai usor sa sporim fidelitatea evaluarii, caci tehnicile sale de redactare sunt mai bine elaborate si dezvoltate decat cele ale itemului subiectiv.
• Din cauza specificitatii sarcinilor, favorizeaza claritatea in expunerea problemei de rezolvat si in prezentarea informatiilor, permitand rezolvarea lor.
• Dat fiind faptul ca elevul nu a scris decat un simbol pentru a indica raspunsul sau, elimina posibilitatea ascunderii ignorantei raspunsului.
• Chiar daca este corectat mecanic sau de personal de birou, isi pastreaza fidelitatea si validitatea.
• Tratamentul / prelucrarea statistica a rezultatelor este mai usoara.

Dezavantaje

• Itemul obiectiv vizeaza de obicei sarcini relative la primele niveluri ale taxonomiei: cunoastere si intelegere. Rar abordeaza celelalte niveluri ale aplicarii, analizei, sintezei sau evaluarii.
• Din aceste motive, examenul realizat numai cu itemi obiectivi nu inglobeaza decat partial manifestarile unei competente complexe.Pertinenta risca sa scada.
• Un instrument de evaluare constituit numai din itemi obiectivi este foarte greu si costisitor de redactat. Sub aspectul redactarii cere mult timp, efort si resurse mai ales umane.
• Sunt putine persoane care sunt familiarizate cu regulile redactarii acestui tip de itemi.
• Nu permite elevului sa se exprime in cuvinte proprii.
• Faptul ca permite raspunsul la intamplare scade uneori fidelitatea.

Itemii semiobiectivi

a)Itemi cu raspuns scurt

Intrebarile sunt itemi care permit evaluarea/ examinarea orala sau scrisa.
Intrebarea clasica vizeaza un raspuns asteptat. Se poate prezenta sub diverse forme:
Intrebare directa: „Cine este …?― sau „Cand s-a intamplat.......Care este....?―
Un enunt de genul: „Recopiati/ transcrieti urmatoarea figura, sau urmatorul text―
O cerinta de genul: „Treceti verbele din fraza urmatoare la forma pasiva― etc.
Exemplu incorect: „Personajul principal din romanul Padurea spanzuratilor este... „ Exemplu corect: „Numiti personajul principal din romanul Padurea spanzuratilor―.
• Este preferabil sa folosim imperativul in formularea cerintei. Exemplu: Prezentati..., identificati..., rezolvati... etc.

Avantaje ale itemului cu raspuns construit scurt

• Favorizeaza apelul la cunostinte, contrar itemului cu raspunsuri la alegere, care presupune identificarea cunostintelor solicitate printer mai multe raspunsuri sugerate.
• Este mai usor de redactat decat majoritatea itemilor cu corectare obiectiva sau subiectiva.
• Prin folosirea acestui tip de item, se pot formula mai multe intrebari intr-un timp limitat. Acest tip de evaluare este eficace si are sanse sa asigure reprezentativitate.
• Este mai fidel decat itemul cu raspuns construit elaborat.
• Faciliteaza pregatirea unei corectari obiective. Corectarea este usoara si eficace, poate fi realizata inclusiv de personal de birou.
• Nu lasa elevului posibilitatea de a ghici raspunsul si de a-si ascunde ignoranta in spatele cuvintelor. Efectul intamplarii este minimizat.

Dezavantaje ale itemului cu raspuns construit scurt

• Este inadecvat pentru unele discipline de studiu, mai ales atunci cand elevii sunt mai avansati.

• Solicita o redactare atenta, daca se doreste ca raspunsurile sa devina unice.
• Corectarea sa este dificil de informatizat, in cazul evaluarii unui numar mare de subiecti.

Acest tip de item se limiteaza la primele niveluri taxonomice, la procesele mentale simple.

b)Itemul de completare

Caracteristica esentiala a unui asemenea tip de item consta in aceea ca elevul trebuie sa completeze cuvintele care lipsesc dintr-un enunt, dintr-o fraza etc. Evident, este vorba de cuvinte sau expresii importante, cu incarcatura informationala maxima. Daca textul este constituit din propozitii scurte si fara structura complexa, avem de-a face cu un text, fraza, sau mesaj de completat. Daca structura textului este sistematica si se cere elevului sa gaseasca cuvintele care au fost suprimate, este vorba de completarea unui text lacunar (item de completare).

Avantaje

• Are aceleasi avantaje ca si itemul cu raspuns construit scurt.

• In plus, este mai potrivit cand se verifica intelegerea textului, precizia vocabularului etc.

Dezavantaje

Fata de dezavantajele itemului cu raspuns scurt, mai prezinta, in plus, urmatoarele dezavantaje:
• Permite indeosebi verificarea aptitudinilor lingvistice, mai putin stapanirea cunostintelor din diverse discipline.
• Este mai avantajos uneori sa inlocuim itemul tip completare de fraza printr-un item cu raspuns la alegere, mai ales daca se urmareste informatizarea corectarii.
• Cere multa atentie din partea cadrului didactic in redactare pentru a evita ambiguitatile sau multiplicarea raspunsurilor posibile (ex. in cazul sinonimelor).
• Pe planul redactarii, este mai putin sugestiv decat itemul cu raspuns scurt cu o intrebare directa.

c) Intrebarea structurata

Acest tip de item acopera distanta dintre tehnicile de evaluare cu raspuns liber (deschis) impuse de itemii subiectivi si cele cu raspuns limitat (inchis) impuse de itemii de tip obiectiv. O intrebare structurata exprima o cerinta generala centrata pe o problematica importanta careia i se ataseaza mai multe subintrebari de tip obiectiv, semiobiectiv sau minieseu legate intre ele printr-un element comun, printr- o idee integratoare.
Intrebarea structurata, in forma prezentata mai sus (cu cerinta generala si subintrebarile a caror functie principala este una analitica, de detaliere a continutului vizat) poate fi insotita de alte elemente de continut cu functii ajutatoare:
• un material cu functie de stimul (texte, date, imagini, diagrame, grafice etc);
• subintrebari;
• date suplimentare, in relatie cu subintrebarile, daca este cazul.
In sprijinul elevilor se pot aduce date suplimentare, in stransa corespondenta cu subintrebarile formulate si care reprezinta, de fapt, repere in elaborarea raspunsului fiecarui elev. Subintrebarile pot viza practic toate categoriile taxonomice, pornind de la simpla reproducere (definitii, enumerari etc.) pana la aplicarea cunostintelor, analiza, sinteza si formularea de ipoteze, judecati de valoare etc.

Itemii subiectivi

a) Itemul tip rezolvare de problema

Rezolvarea de probleme reprezinta „domeniul performantial de lucru al gandirii Psihologic, „problema― reprezinta un obstacol cognitiv, „un sistem de intrebari asupra unei necunoscute―. ,,...asumarea sarcinii de a depasi obstacolul, ca si demersurile cognitive si tehnice intreprinse in acest scop contureaza domeniul rezolvarii de probleme―( idem). Elevul se confrunta cu o situatie inedita. Gasirea solutiei de rezolvare presupune un demers complex de procesare, constructie si reconstructie, aplicatie etc.
Rezolvarea de probleme vizeaza in principal dezvoltarea creativitatii, a gandirii divergente, a imaginatiei, a capacitatii de a generaliza, de a reformula o problema etc. O situatie problema ce trebuie rezolvata solicita antrenarea elevului intr-o activitate noua, diferita de activitatile curente ale programului de instruire pe care profesorul le propune in clasa (fiecarui elev sau grup).

In domeniul educational ca de altfel si in alte domenii, ne confruntam cu doua categorii de probleme care solicita strategii specifice de rezolvare:
1. probleme bine definite/ structurate, care solicita strategii algoritmice de rezolvare;
2. probleme slab definite/ structurate care se se rezolva folosind strategii euristice.

In functie de tipul de problema, de domeniul solicitat, in principal cel al gandirii convergente sau divergente, comportamentele care pot fi evaluate sunt cele din categoriile aplicarii sau explorarii. Este evident faptul ca acestea nu pot fi manifestate decat in conditiile in care comportamentele de nivelul analizei, sintezei, evaluarii, transpunerii sunt corespunzator insusite.

b)Itemul cu raspuns elaborat/ tip eseu

Acest tip de item isi propune sa evalueze obiective educationale cu grad mare de complexitate, inaccesibile prin folosirea itemilor obiectivi sau semiobiectivi:

• abilitatea elevului de organizare si integrare a ideilor;
• de exprimare personala in scris;
• abilitatea de a interpreta si aplica datele.
Itemul tip eseu cere elevului sa construiasca, sa produca un raspuns liber in conformitate cu un set de cerinte date. Eseul permite evaluarea globala a unei sarcini de lucru din perspectiva unui obiectiv care nu poate fi evaluat eficient, valid si fidel cu ajutorul unor itemi obiectivi sau semiobiectivi.

Dupa tipul raspunsului asteptat itemii tip eseu pot fi:
• eseu structurat sau semistructurat, in care, cu ajutorul unor indicii, sugestii, cerinte, raspunsul asteptat este ordonat si orientat;
• eseu liber (nestructurat) care valorifica gandirea/scrierea creativa, imaginativa, originalitatea, creativitatea, inventivitatea etc.

Modalitati de corectare
Itemul cu raspuns construit elaborat/dezvoltat poate fi corectat in doua moduri:
• metoda globala sau holistica sau calitativa;
• metoda analitica sau punct cu punct sau cantitativa.
Avantaje
• Itemul subiectiv poate masura aproape orice tip de rezultat scolar exprimat oral sau scris.
• In raport cu itemul obiectiv, el este mai usor de redactat, mai ales cand este vorba de procese mentale mai complexe precum analize, sinteze si evaluarea (sau, in ierarhia lui Gagné, rezolvarea de probleme). Nu trebuie sa subestimam insa dificultatile: un item subiectiv care masoara o abilitate complexa, care evita aprecierea subiectiva globala, este dificil de redactat.
• Permite elevului sa se exprime in cuvinte proprii. In aceste cazuri particulare de evaluare, raspunsurile pot include ideile personale, sentimentele sau atitudinile.
• Itemul subiectiv exclude posibilitatea ghicirii raspunsului corect, spre deosebire de ceea ce se poate intampla in cazul itemului obiectiv.
• Caracterul itemilor subiectivi poate modifica, pana la un anumit punct, criteriile de corectare, pentru a compensa usurinta redactarii sau pentru a influenta rezultatele in sus sau in jos.

Dezavantaje
• Un examen compus / conceput / centrat pe itemi subiectivi presupune de obicei un numar redus de itemi, ceea ce risca sa altereze esantionarea.
Acest inconvenient este uneori major.
• Itemul subiectiv poate genera imprecizie, mai ales atunci cand este prost redactat, printr-o verbalizare fara sens sau pe langa problema. Corectura va fi in aceasta situatie prelungita, mai complexa si mai putin fidela.
• Corectarea este mai costisitoare, caci ea cere mult timp din partea specialistului.
Aceasta munca nu poate fi realizata decat de personal calificat.
• Se face loc cu multa usurinta subiectivitatii in corectare, caci corectorul nu poate realiza aceasta operatie fara a face o serie de aprecieri care risca sa influenteze comportamentul masurat: scrisul, aspectul lucrarilor, ortografia etc. La acest inconvenient se adauga efectul halo.
• Tratarea si prezentarea statistica sunt mai greu de realizat.