Noi semnificații și extensii ale conceptului de învățare (învățarea utilizând metoda proiectelor/principiile Planului Dalton/Clasa Rasturnata,etc.)
Metoda proiectelor este o strategie
de invatare si evaluare a carei caracteristica se concentreaza pe efortul
deliberat de cercetare, pe cautarea si gasirea raspunsurilor legate de tema
propusa.
Metoda proiectelor presupune
investigarea unor subiecte propuse de copii, definite ca proiecte tematice, în
comparaţie cu strategiile didactice clasice, unde temele săptămânale abordate
sunt planificate exclusiv de educatoare. Activităţile se construiesc ţinându-se
seama de particularităţile de vârstă şi nevoile de cunoaştere ale copiilor. În
fiecare săptămână se întocmeşte harta proiectului, unde se stabilesc
obiectivele operaţionale, resursele materiale şi umane.
Educatoarea nu este liderul grupei, ci are rolul de
coordonator, de
ghid a întregii activităţi educative. Alături de ea sunt implicaţi: părinţi şi
membrii ai comunităţii, care influenţează pozitiv procesul instructiv. Se
lucrează mult pe grupe şi individual. Se pune mare accent pe
interdisciplinaritate. În funcţie de tema proiectului educatoarea creează
domeniile de stimulare. Acestea sunt diferite zone de interes, unde cei mici
pot căuta ei înşişi răspunsuri legate de tema dată.
Învăţarea bazată pe proiecte este un model de instruire
centrat pe copil. Acest tip de învăţare dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi
într-un domeniu prin sarcini de lucru extensive, care promovează investigaţia
şi demonstraţiile autentice ale învăţării prin rezultate şi performanţe.
Explozia de informaţii din diferitele domenii determină confruntarea copilului
cu o varietate de aspecte problematice şi dificultăţi care derivă dintr-o
cunoaştere limitată, iar realitatea trebuie abordată cu precizie, la momentul
potrivit, atât din perspectiva teoretică cât şi practică.
Din perspectiva acestor circumstanţe, tocmai această
realitate poate fi înfăptuită prin metoda proiectului.
În funcţie de tema proiectului educatoarea
creează domeniile de stimulare. Acestea sunt diferite zone de interes, unde cei
mici pot căuta ei înşişi răspunsuri legate de tema dată.
Învăţarea bazată pe proiecte este un model de instruire
centrat pe copil. Acest tip de învăţare dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi
într-un domeniu prin sarcini de lucru extensive, care promovează investigaţia
şi demonstraţiile autentice ale învăţării prin rezultate şi performanţe.
Explozia de informaţii din diferitele domenii determină confruntarea copilului
cu o varietate de aspecte problematice şi dificultăţi care derivă dintr-o
cunoaştere limitată, iar realitatea trebuie abordată cu precizie, la momentul
potrivit, atât din perspectiva teoretică cât şi practică.
Din perspectiva acestor circumstanţe, tocmai această
realitate poate fi înfăptuită prin metoda proiectului. Metoda proiectului este o metoda cu un puternic caracter
interdisciplinar ce dezvolta multilateral personalitatea copilului, este o
cercetare a unui subiect pe toate planurile care presupune efort, atentie si energie.
In plan practic,această metodă poate fi caracterizată ca
un efort de cercetare a copilului pentru a depista detaliile subiectului
abordat în întreaga lui amploare.
Proiectul oferă copiilor situaţii în care acestia pot aplica cunoştinţe,
deprinderi sociale şi intelectuale, pe langă cele de bază date de curriculum;
îi determină pe copii să cerceteze singuri în legatură cu subiectul ales,
pregătindu-i pentru munca de şcolari, conferintu-le iniţiativă şi independenţă.
Această metodă modernă cuprinde 3
faze după cum urmează:
FAZA I SAU DEBUTUL PROIECTULUI, care constă in alegerea temei de investigat, stabilirea obiectivelor si a comportamentale (obiective operaţionale) specifice temei alese, analiza
resurselor materiale, umane şi de timp necesare derularii proiectului tematic,
conceperea hărţii proiectului tematic de către educatoare în colaborare cu
copiii.Educatoarea descoperă despre ceea ce doresc copiii să afle mai multe pe
o perioadă de timp prin discuţiile libere care au loc în prima parte a
dimineţii sau prin jocurile lor desfăşurate în sala de clasă.
FAZA A II-A SAU CONŢINUTUL PROIECTULUI, care constă în activităţile practice ale copiilor
(documentare, investigare), aranjarea centrelor de interes, conceperea unui
inventar de probleme (ceea ce ştiu copiii deja şi ceea ce nu ştiu şi ar trebui
să afle despre această temă), strategiile didactice utilizate în derularea
proiectului (resurse materiale, umane şi de timp;metode tradiţionale),
conceperea planificărilor pe unităţi tematice.
Această metodă modernă cuprinde 3
faze după cum urmează:
FAZA I SAU DEBUTUL PROIECTULUI, care constă in alegerea temei de investigat, stabilirea obiectivelor si a comportamentale (obiective operaţionale) specifice temei alese, analiza
resurselor materiale, umane şi de timp necesare derularii proiectului tematic,
conceperea hărţii proiectului tematic de către educatoare în colaborare cu
copiii.Educatoarea descoperă despre ceea ce doresc copiii să afle mai multe pe
o perioadă de timp prin discuţiile libere care au loc în prima parte a
dimineţii sau prin jocurile lor desfăşurate în sala de clasă.
FAZA A II-A SAU CONŢINUTUL PROIECTULUI, care constă în activităţile practice ale copiilor
(documentare, investigare), aranjarea centrelor de interes, conceperea unui
inventar de probleme (ceea ce ştiu copiii deja şi ceea ce nu ştiu şi ar trebui
să afle despre această temă), strategiile didactice utilizate în derularea
proiectului (resurse materiale, umane şi de timp;metode tradiţionale),
conceperea planificărilor pe unităţi tematice.
“Planul Dalton” este un concept educaţional creat si inspirat de teoreticieni ai educaţiei,
precum Maria Montessori şi John Dewey, ce au influenţat la crearea Planul Dalton. Scopul
lor era acela de a echilibra talentul unui copil cu nevoile comunităţii.
La începutul secolului
XX Planul Dalton a preluat curentele pedagogice
precum şi stilul general de management al clasei din acea perioadă, ducand la a se dori să se desfiinteze predarea centrată pe profesor.
În timpul primului său experiment, pe care l-a implementat într-o mică şcoala
elementară pe când era tânără profesoară, în anul 1904, ea a observat că atunci
când elevilor li se oferă libertatea de a se autoorienta şi a merge în propriul
ritm precum şi a se ajuta reciproc, motivarea acestora creşte considerabil şi
aceştia învaţă cu mult mai mult.
Caracteristici
Obiectivele specifice Planului Dalton, trasate de
Parkhurst, au fost următoarele:
1. Adaptarea programului
fiecarui elev în funcţie de
nevoi, interese şi abilităţi.
2. Promovarea independenţei şi integrităţii
morale a elevilor.
3. Ȋmbunătăţirea abilităţilor sociale ale elevilor.
4. Stimularea simţului răspunderii faţă de
semeni
A elaborat un plan în trei pasi care constituie încă bazele structurale ale
educaţiei Dalton:
1. “Casa”, o comunitate a elevilor;
2. Sarcina de lucru, un obiectiv lunar
pe care elevii se angajează să îl atingă;
3. Laboratorul, o clasă amenajată în funcţie de
materie, destinată a fi centru al experienţei de învăţare; Laboratorul primeşte
elevi începand din clasa a IV-a până la sfârşitul liceului.Elevii se mută de la
un “laborator” (sala de clasă) la altul şi explorează în ritmul propriu.
Planul Dalton este unul dintre cele mai de succes modele
educaționale centrate pe copil, din lume. La nivelul învățământului preşcolar,
Planul Dalton a fost adaptat şi ajustat în funcție de specificul vârstei
copiilor.
Planul Dalton creează cele mai
bune condiții posibile pentru dezvoltarea personală, intelectuală și socială a
preșcolarilor, promovând independența, libera inițiativă, responsabilitatea,
încrederea în sine şi cooperarea între copii.
Utilizarea Planului Dalton de la o vârstă foarte fragedă, de-a lungul anilor,
îi ajută pe copii să învețe să îşi identifice propriile interese, să-şi
gestioneze eficient timpul şi cum să-și asume responsabilitatea pentru propria
lor educație.
Educatoarea inițiază/elaborează sarcini didactice şi
monitorizează relațiile dintre perechi, urmărind:
- încurajarea comunicării;
- construirea relaţiilor între copii;
- influenţarea perechilor în îndeplinirea/ rezolvarea sarcinilor.
Pot fi identificate cel puţin
trei modalităţi prin care această teorie poate fi folosită de către educatori:
- cunoaşterea profilului de inteligenţă al preșcolarilor
pentru cultivarea potenţialului bio-psihologic al fiecărui elev;
- examinarea strategiei proprii de instruire din perspectiva diferenţelor de
potenţial uman;
- contribuţia la instruirea
diferenţiată a preșcolarilor în conformitate cu profilul lor de inteligenţă.
Metoda
Clasa Rasturnata
În ultimii ani, mulți profesori au experimentat modelul
pedagogic numit Clasa Răsturnată. Practic, a răsturna o clasă înseamnă a
inversa „ordinea“, de obicei, în care se acumulează cunoștințele sau se
formează deprinderile. În loc să învețe un conținut nou în clasă, elevii învață
la domiciliu prin vizionarea de secvențe video, realizate de profesori. Timpul
din clasă este dedicat discuțiilor, activităților practice și proiectelor.
Elevii au mai mult timp pentru analiză, pentru aplicarea cunoștințelor lor și
pentru interacțiunea cu alți elevi, precum și cu profesorul.
Într-o sală de clasă răsturnată, fiecare
elev poate învăța în propriul lui ritm. Învățarea devine personalizată pentru
fiecare elev. Elevii au posibilitatea de a viziona un curs ori de câte ori au
nevoie, pentru a derula înapoi, dacă este necesar sau pentru a sări peste părți
în cazul în care doresc, sau pur și simplu ei pot pune „pauză“ profesorului
lor. Astfel elevii au posibilitatea să înțeleagă la nivelul la care se află.
Când elevii vin în clasă, nu este nevoie să fie constrânși de cursul efectiv și
au posibilitatea sa fie implicați mai activ în discuții, experimente și
proiecte.
În clasa răsturnată timpul este petrecut prin practică, învățarea prin
colaborare și dezbateri . Profesorul este acolo pentru a ajuta fiecare elev
individual. Elevii trec prin nivelurile inferioare ale domeniului cognitiv la
domiciliu, în timp ce în clasă accentul este pus pe niveluri mai ridicate de
învățare.
În clasă elevii creează, evaluează, analizează și aplică iar acasă elevii
recapitulează si fixează.
Avantajele ar fi următoarele:
· Se combină predarea directă cu învățarea de tip
constructivist;
·
Crește interacțiunea între elevi și profesor;
· Elevii își
asumă responsabilitatea pentru propria lor învățare;
· Elevii nu rămân în urmă deoarece informațiile le pot
obține online;
· Toți elevii sunt implicați în procesul de învățare;
· Conținutul informațiilor este păstrat permanent.
Dezavantaje ar putea fi considerate următoarele:
· Nu toti
elevii au calculatoare sau acces la internet;
· Mulți părinți nu sunt de accord cu folosirea mult timp
a calculatorului și a internetului;
· Lipsa motivării elevilor în rezolvarea temelor;
·
Rezistența la nou a cadrelor didactice;
· Lipsa unor strategii de evaluare adecvate pentru
această metodă;
· Încărcarea timpului cadrelor didactice.
Cele mai des folosite metode în
clasa răsturnată sunt:
· Crearea unor prezentari video
sau prelucrarea unor prezentări deja create;
· Folosirea resurselor educationale de tip deschis;
· Adaptarea resurselor educaționale deschise;
· Folosirea fisierelor video create de elevi.
În clasa răsturnată, timpul se folosește altfel deoarece
elevii practică lectura acasă urmărind materialele video iar în clasă se
clarifică conceptele, au loc dezbateri, se fac proiecte în colaborare, se
creează conținuturi noi de învățare,etc. Chiar organizarea clasei e diferită
deoarece elevii nu stau aliniați ascultându-l pe profesor ci lucrează în grup
și se ajută reciproc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu