TITULARIZARE ÎNVĂȚĂTORI - Predarea. Orientari contemporane in teoria si practica predarii

 

Predarea. Orientari contemporane in teoria si practica predarii

1. Conceptul de predare. Relatiile intre predare, invatare si evaluare.

2. Predarea ca activitate de organizare si conducere a situatiilor de invatare.

3. Strategii si stiluri de predare.

4. Moduri de determinare a eficacitatii si eficientei predarii. Evaluarea comportamentului didactic al profesorului.

 

1.     Conceptul de predare. Relatiile dintre predare, invatare si evaluare

(+ 2. Predarea ca activitate de organizare si conducere a activitatii de invatamant)

 

Predarea este o componenta a procesului de invatamant in interactiune cu alte componente – invatarea si evaluarea. Raportul intre verbele „a preda“ si a „primi“, devine, nemijlocit in invatamant o relatie intre „predare“ si „invatare“. Predarea se defineste in raport cu invatarea si chiar prin invatare; a preda: a invata pe altii; predarea – „activitatea desfasurata de profesor in cadrul lectiei, spre a le determina elevilor activitatea de invatare, ambele activ fiind in interactiune“. În decursul timpului, relatia predare – invatare – evaluare a cunoscut si momente de dezechilibru, afectand rosturile si intelesurile conceptelor respective. Cateva sensuri ale conceptului „predare“ ne dezvaluie unele aspecte inadecvate ale raporturilor ei cu invatarea si evaluarea:

-        sensul de simpla transmitere si comunicare de cunostinte, priceperi si deprinderi elevilor;

-        sensul pur metodologic al predarii: aceasta se confunda cu metodele ei, indeosebi cu cele verbale; a preda se confunda cu a expune ori a comunica verbal.

In sens clasic, prin predare se intelege actiunea de transmitere, comunicare a cunostintelor, deprinderilor de catre profesor elevilor pentru a fi insusite, invatate si apoi evaluate.

 

În ambele acceptiuni, predarea risca sa solicite numai „activismul“ educatorului nu si pe acela al elevilor, din aceasta cauza si activismul profesprului ramanand limitat. Exigentele pedagogice contemporane impun predarii dimensiuni superioare. Predarea trebuie conceputa si implinita cu intelesuri cuprinzatoare, complete si acestea sunt puse in lumina de integrarea predarii in sistemul invatamantului ca proces.

Predarea se distinge prin doua ramuri intim controlate:

- instruirea (care uneste predarea cu invatarea altora);

- transformarea altora, formarea personalitatii sale prin convertirea predarii in invatare, a informarii in formare.

 

Ca orice activitate umana, predarea este condusa de scopuri si obiective, urmarind finalitati determinate.

 

Predarea este o activitate cu dubla functionalitate: de transmitere (de comunicare a unor cunostinte, priceperi ori abilitati, deprinderi, modele comportamentale) si de invatare a altora (elevi, studenti etc.). Predarea inseamna instruirea care formeaza. Ea este o activitate caracteristica scolii cuprinzand relatia de munca dintre elevi si profesori. Predarea este necesara invatarii intrucat multe din obiectivele educationale nu pot fi atinse fara virtutile predarii: prezentarea sistematica a continutului, explicarea problemelor, a notiunilor etc., introducerea suficienta in continuturile pe discipline ale cunoasterii, exemplificari sau ilustrari, aplicatii etc. Şansele invatarii depind, in apreciabila masura de calitatea conditionarii ei de predare. În principal, ele depind de producerea de catre predare a invatarii dar si de formarea de catre predare a atitudinii pozitive fata de invatare.

 

Pe de alta parte, evolutia invatarii are valoarea unui criteriu de corectura ori de ameliorare a predarii. În general vorbind, "progresele si regresele la nivelul uneia au consecinta asupra celeilalte". Dar, in raportul predare invatare rolul conducator revine predarii si subiectului ei – profesorul sau invatatorul. Predarea se confirma daca induce invatarea, daca determina elevilor integrarea cu actele de invatare. Necesara invatarii, predarea trebuie sa fie si utila acesteia, adica sa fie conceputa si organizata dupa nevoile si posibilitatile invatarii.

 

3. Strategii si stiluri de predare

 

Cel putin trei elemente definesc, cu deosebire, calitatea predarii: metodele, strategiile si stilul.

Metode de predare.

Una dintre caracteristicile fundamentale ale predarii in scoala este de ordin metodologic; a preda inseamna a face metodic, pe o cale stiintifica, elaborata psihopedagogic.

Diferente de ordin metodic sunt intre predare – invatare, pe de o parte, si evaluare, pe de alta parte. Cele mai comune sunt metodele predarii si invatarii. Adesea se releva ca aceleasi metode folosesc profesorului pentru a preda si a invata pe altii, pentru a-i instrui, dar si elevilor pentru a invata.

Elaborarea predarii este sarcina profesorului. Elaborarea metodologica a predarii are prioritar de rezolvat probleme care tin de succesul predarii.

·       Una dintre ele este de a de descoperi calea potrivita trecerii de la nivelul de pregatire al profesorului la cel al elevului.

·       In al doilea rand, elaborarea metodologica a predarii este in functie de continutul de predat.

·       In al treilea rand, metodele, in variante complexe si diversificate, contribuie la convertirea predarii in invatare, ele adaptand predarea la particularitatile individuale.

Si in acest sens, se desprinde ca profesorul lucreaza nu cu o metoda ci cu "metode" ori "procedee" de predare, modalitati care impun organizarea si desfasurarea predarii in situatiile clasei si ale elevilor in parte. Metodele solicita efortul elevilor intr-o evolutie care sa-i ridice si apropie dupa metodele proiectate pe baza unor valori comune. Metodele predarii nu trebuie sa fie conformiste, sa accepte elevul asa cum este, ele trebuie sa instituie cote mereu superioare de exigente.

 

Strategii de predare

 

„Notiunea de strategie reprezinta o conceptie, linie de orientare pe ansamblu si pe termen lung privind organizarea educatiei, a procesului de invatamant“. Strategia procesului de invatamant este echivalenta cu organizarea unei inlantuirea de situatii de invatare prin parcurgerea carora elevul isi insuseste materia de invatat; se ocupa cu obiectivele si continutul invatarii, mediul invatarii, metodele si mijloacele de invatamant.

 

Din punctul de vedere al sensului predarii, strategiile presupun definirea scopurilor si a obiectivelor predarii cu deschideri pentru a asigura, in orice situatie a predarii, operationalizarea obiectivelor. Din punctul de vedere al continutului, strategiile predarii cer elaborarea continuturilor in termeni de categorii ale cunoasterii, de imagini caracteristice, de principii si legi, teorii, teoreme, axiome etc. Strategiile predarii includ si optiuni metodologice, alegeri privind formele adecvate ale predarii etc. Este preferabil ca la elaborarea strategiilor predarii, sa fie antrenati si unii elevi. Acestia trebuie sa inteleaga si sa deprinda ca deciziile de ordin strategic ajuta la rezolvarea problemelor teoretice si practeci ale instruirii. Strategiile predarii impun comutari flexibile intre actiunile profesorului si cele ale elevului, intre modurile de organizare frontala, de grup si individuala, combinatorica metodelor si mijloacelor.

 

Stilul de predare

 

Ca orice stil personal, stilul de predare al profesorului asigura un caracter personal al predarii, orienteaza predarea prin trasaturi permanente, are valoare metodologica, operationala pentru situatiile problematice ale predarii – invatarii. Stilul imprima pecetea personalitatii in rezolvarea problemelor, in orientarea evolutiilor.

 

În functie de axarea activitatilor didactice fie pe rolul „dominant al profesorului“, fie pe activitatile grupului distingem:

 

- stilul de conducere autoritarista:

·       hotararea si promovarea de catre profesor a tuturor tacticilor predarii, a modalitatilor de lucru, a tehnicilor si etapelor activitatii care sunt comunicate si dirijate efectiv de catre el;

·       profesorul structureaza timpul, initiativele nu sunt incurajate si nici admise;

·       profesorul isi asuma o responsabilitate foarte mare in predarea si in dirijarea mersului invatarii, il lauda ori il critica;

·       el recompenseaza ori sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor, si se mentine la o anumita distanta de grup.

 

- stilul definit prin conducerea democratica

·       conditioneaza folosirea posibilitatilor de participare a elevilor, a initiativei si experientei acestora;

·       perspectiva si liniile de desfasurare a activitatii de predare-invatare se definesc si decid prin cooperare si conlucrare cu elevii;

·       aceasta inseamna ca stilul profesorului se distinge prin faptul ca el elaboreaza si propune mai multe variante de predare-invatare, elevii avand posibilitatea sa aleaga;

·       elevii au libertatea sa se asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini si probleme ale invatarii;

·       profesorul prezinta criteriile comune de apreciere, de laudare, de criticare pe care le respecta in comun cu elevii;

·       el se comporta, intr-un fel, ca un membru al grupului;

 

- stilul definit prin „laissez-faire“

·       exprima un educator care se remarca prin „roluri“ pasive, prin indiferenta ori minimalizarea fenomenelor semnificative in procesul instruirii;

·       accepta deciziile elevilor;

·       el considera ca intotdeauna este suficient ce preda, cat preda si cum preda, fiind sigur ca elevii inteleg, acordandu-le insa ajutor la cererea lor;

·       au un minimum de initiativa in cea priveste formularea unor sugestii.

 

Efectele celor trei stiluri difera: multe comportamente de invatare mecaniciste, de tip executorii disponibilitati spre agresivitate si rabufniri (- 1); (- 2) ofera rezultate mult mai aceptabile din punct de vedere social, dar produce si rezultate superioare pe plan didactic. Nu este insa concludent pentru toate situatiile. Conducerea democratica poate furniza mentalitatea de participare voluntara, constiinta caracterului facultativ al sarcinilor invatarii; stilul „laissez-faire“ este cel mai deficitar: nivelul scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii, lasarea procesului didactic sa mearga de la sine nu poate avea decat rezultate slabe in invatare si in conduita.

 

Modele ale predarii

Cunoscand diverse modele ale predarii educatorul poate utiliza numeroase posibilitati de optimizare a predarii si invatarii.

I.  Modelul comportamental al lui E. P. REESE

 

Prin structura lui functionala modelul cere:

 

·       indicarea obiectivelor predarii cu precizarea performantelor, a comportamentului final;

·       precizarea nivelului operational al actiunilor, tinand seama de diferentele individuale ale elevilor in cea ce priveste asimilarea nivelului dorit al abilitatii, capacitatii de insusit;

·       programarea pas cu pas a comportamentului dorit ca intariri succesive si contingente, reducerea treptata a stimulilor de control, folosirea unor intariri intermitente, identificarea constienta a obiectivelor;

 

II. Modelul metodic al lui Th. F. Gilbert

 

·       are elemente comune cu cel al lui Reese;

·       se distinge prin analiza sistematica a deprinderilor cognitive sau motorii si prelucrarea lor pedagogica in termeni de performanta;

·       modelul consta in:

·       analiza sarcinii;

·       elaborarea prescriptiilor de invatare;

·       elaborarea planului (profesorul stabileste strategiile particulare in raport cu programa).

·       modelul se aseamana cu acela al invatamantului programat;

·       pune accentul pe realizarea integrala a unui continut de invatare apreciat ca valoare de insusi subiectul invatarii; ofera o viziune integrala asupra cunoasterii, cuprinzand si unitatea dintre cunoastere si actiune.

 

III. Modelul operatiilor logice (de B: D. Smith)

 

·       in cazul acestui model, predarea se reprezinta ca un sistem de sarcini si actiuni orientate diferentiat spre elevi pentru a le favoriza invatarea;

·       sistemul cuprinde:

·       elemente de strategie didactica ce definesc conduita didactica generala a profesorului precum si modul propriu in care acesta rezolva problemele predarii;.

·       elemente de tactica didactica traduse prin comportamentele concrete, subordonate insa cuvintelor de ordin strategic; se grupeaza in episoade, momente ale comunicarii pedagogice (ex. relatia intrebareraspuns) si operatii logice (multe din actiunile profesorului: definire, clasificare, comparare, evaluare, explicare etc.).

·       predarea tine seama de trei categorii de variabile:

·       independente: definesc comportamentul profesorului indeosebi prin actele sale, prin operatiile logice.

·       dependente: apartin personalitatii elevului si realizeaza schema variatiilor independente.

·       intermediare: imbina caracteristicile celorlalte doua categorii.

 

IV. Modelul cognitiv categorial

 

·       modelul functioneaza prin operatiile gandirii, acestea fiind prezentate pe baza conceptiei lui Guilford:

·       proces cognitiv-memorie;

·       gandirea convergenta;

·       gandirea evaluativa (foloseste judecatile de valuare);

·       gandirea divergenta;

·       rutina nu se leaga direct de procesele gandirii, ci mai degraba de conducerea si atitudinea in clasa.

 

V. Modelul Taba

 

·       porneste de la procesele logice implicate de activitatea elevilor si foloseste trei tipuri de sarcini cognitive realizabile de catre elevi, adecvate obiectivelor predarii: formarea conceptelor, generalizarea si inferarea prin interpretarea datelor, aplicarea principiilor si faptelor cunoscute pentru a explica si prezice noi fenomene.

 

VI. Modelul Turner:

 

-        se bazeaza pe elementele cognitive si operationale definitorii pentrru competenta profesorului;

-        se distinge prin anumite idei interesante:

·       predarea este o forma de comportament „problem-solving“ (rezolvarea de probleme);

·       insusirea capacitatilor de „problem-solving“ de catre profesor presupune instruirea, antrenamentul si experienta;

·       capacitatile respective se identifica ca performante ale profesorului si se convertesc in sarcini de invatare pentru elevi;

·       predarea implica performante si ale elevilor.

·       se remarca in acest model importanta exercitiului si antrenamentul in procesul predarii.

 

Exista si modele:

- bazate pe programare si simulare;

- ale programarii liniare, ramificate si al programarii criteriale;

- bazate pe algoritmi;

- interactionale, centrate pe interactiunile dintre educator si elevi.

 

VII. Modelul lui Flanders:

 

·       definit prin influenta directa ori indirecta a profesorului asupra clasei.

 

VIII. Modelul interactional al lui A. Bellack si J. R. Davitz:

Este cunoscut pe sase categorii de semnificatii:

a. semnificatia pedagogica:

- structurarea;

- solicitarea;

- raspunsul;

- reactia.

b. semnificatia de continut

c. semnificatia de continut logic:

- procesul analitic:

• definirea;

• interpretarea.

- procesul empiric:

• enuntarea de fapt;

• explicarea.

- procesul evaluativ:

• exprimarea de opinii;

• justificarea.

d. semnificatia instructionala:

- lectia;

- materialul;

- persoana;

- procedeul;

- formularea;

- procesul logic;

- actiunea generala;

- actiunea vocala;

- actiunea fizica;

- actiunea cognitiva;

- actiunea afectiva;

- mecanismul limbii.

e. semnificatia instructiv-logica:

- procesul analitic:

• definirea;

• interpretarea.

- procesul empiric-enuntarea faptului, justificarea, aprecierea enunturilor de metacomunicare (hotarate, ingaduitoare, repetata, de clasificare, neingaduitoare, negativa etc).

 

f. semnificatia afectiva:

- valenta (placut-neplacut);

- forta (puternic-slab);

- activitatea (activ-pasiv).

 

3. Moduri de determinare a eficacitatii si eficientei predarii. Evaluarea comportamentului didactic al profesorului

 

Eficienta procesului de invatamant este influentata de mai multi factori-stilul de predare si atitudinea (reactia) elevilor fata de stilul folosit.

Pentru a determina eficacitatea predatului, ca forma de comunicare didactica, o putem raporta la trei modele mai importante:

 

·       Modelul comunicarii unidirectionale;

·       Modelul comunicarii bidirectionale;

·       Modelul comunicarii multidirectionale (cel mai bun)-la acest stil de comunicare profesorul va ajunge treptat, in functie de maturitatea intelectuala a elevilor si de pregatirea lor pentru cercetare si dialog, creind in acelasi timp o relatie de simpatie, de respect si incredere intre el si elevi, pe de o parte, si intre elevi, pe de alta parte.

 

Nu este suficient sa stii ce sa comunici si nici sa cunosti bine elevii. Un profesor bun se caracterizeaza prin simpatii, capacitatea de a sesiza si intelege nevoile si problemele elevilor, de a se identifica cu ei, adaptandu-si comportarea didactica si afectiva la nevoile lor. Pentru a crea relatia de simpatie autentica intre el si elevi, profesorului ii sunt necesare unele calitati: interesul fata de copii si dorinta de a-i ajuta sa se pregateasca pentru viata, pasiunea pentru meserie, echilibru sufletesc, sinceritate, competenta profesionala si o conceptie pedagogica moderna.

 

http://pshihopedagogie.blogspot.com/2007/08/7-predarea-orientari-contemporane-in.html

 

 

Trasaturi:

 

·       -predarea este o actiune,un proces care se desfasoara intr-un timp determinat, care implica vehicularea unui volum de cunostiinte, informatii, deprinderi precizate in continutul invatamintului , in programe,manuale;

 

·       -prezentarea acestora elevilor, la o anumita clasa, cu anumite metode de predare, in cadrul unei conceptii generale cu predarede catre profesor, care le prezinta intr-un anumit fel si sunt utilizate de catre elevi a-si intregi cultura generala speciala.

 

Datorita cercetarilor actuale predarea este definita in modul urmator:ca o activitate sau un sistem de actiuni ale profesorului de pregatire, desfasurare si evaluare a modului de transmitere, comunicare si invatare a cunostiintelor , deprinderilor, capacitatilor elevilor la o disciplina scolara.

 

Trasaturi actuale ale predarii:

 

·       -predarea este vazuta in strinsa legatura cu invatarea si evaluarea ca etape ale procesului de invatamint, deci vorbim de unitatea predare-invatare-evaluare.

 

·       -predarea are un caracter rational, logic, in sensul ca presupune o pregatire, o proiectare, o organizare conform normelor logice si psihologice ale invatarii de catre elevi.

 

-predarea presupune un sistem de actiuni specifice ale profesorului: 

·       de analiza a obiectivelor invatamintului, de adaptare a acestora la nivelul disciplinei si clasei, de analiza a continutului de predare si de adaptare alui la nivelul elevului,de regizare a timpului de predare-invatare;

·       de analiza a resurselor, conditiilor necesare unei bune predari si invatari;

·       de alegere a modalitatilor de transmitere-comunicare a srategiilor de predare, de alegere a metodelor adecvate continutului si obiectivelor,

·       de alegere si utilizare a mijloacelor de invatamint,

·       de stabilire a modurilor de organizare a elevilor;

·       de stabilire a modurilor de relationare cu elevii;

·       de organizare a secventelor lectiei dupa strategia aleasa initial;

·       de control si evaluare a rezultatelor.

 

In concluzie, prin predare vom intelege nu numai simpla transmitere a cunostiintelor, deprinderilor ci si toate actiunile intreprinse de profesor pentru a pregati, desfasurarea si incheia procesul de insusire a cunostiintelor, deprinderilor si de asemenea si elevul poate fi antrenat in procesul de predare prin metode si procedee de activizare specifice.

 

Relatiile intre predare, invatare si evaluare rezulta din unitatea de actiune a profesorului si elevilor in cadrul unei lectii sau unei teme, capitol prevazut in programa scolara.Conform programei se urmaresc anumite obiective cadru, de referinta si operationale de indeplinit in timpul unui ciclu scolar, an scolar sau a unui numar de ore. Aceste obiective sunt urmarite de catre profesor de la pregatirea conditiilor de realizare a lor la desfasurarea actiunii si apoi evaluarea rezultatelor realizarii obiectivelor respective.Deci este un proces in care au loc trei actiuni:predare, invatare si evaluare.

 

Predarea asigura conditiile de comunicarea deprinderilor, cunostiitelor, capacitatilor iar invatarea asigura receptarea acestora , cunoasterea obiectivelor, insusirilor, ratiunilor, actiunilor prin repetare, comparare, insusirea de reguli prin rezolvari de probleme, alte actiuni care conduc la insusirea, intiparirea consolidarea formelor de cunostiinte, deprinderi, capacitati, atitudini si care sunt apoi sistematizate, recapitulate si controlate daca au atins nivelul performantelor formulate in obiective. Deci exista o strinsa legatura intre predare si invatare in sensul ca predarea pregateste, precede, proiecteaza invatarea iar invatarea este un rezultat al actiunii elevilor si profesorului, de intarire, consolidare, insusire a obiectivelor.

 

Prin predare se stabileste

·       cat sa invete elevul,

·       ce sa invete,

·       in cat timp sa invete,

·       cum sa invete,

·       in ce conditii sa invete si cu ce resurse,

·       in ce contest psiho-social sa invete,

·       ce intariri sa primeasca elevul in invatare(evaluare),

·       cum sa fie sprijinit elevul conform particularitatilor de virsta si individuala,

·       ce norme, ce principii sa fie respectate in invatare

·       cand sa fie verificata si evaluata invatarea,

·       cat sa fie antrenat elevul in invatare ca sa realizeze o insusire constienta si activa,

·       cat sa fie antrenat studiul independent al elevului in invatare,

·       ce fel de invatare sa fie utilizata in invatarea cunostiintelor si deprinderilor, a capacitatilor.

 

In scoala contemporana, centrata pe elev, pentru a realiza invatamint formativ-educativ, predarea este in strinsa legatura cu invatarea si evaluarea, constituind un proces unitar. Scopul predarii este obtinerea de rezultate, de schimbari comportamentale, care se realizeaza prin invatare, rezultatele depinzand si de modul cum s-a desfasurat evaluarea.

 

2.Predarea ca activitate de organizare si conducere a situatiilor de invatare

 

Predarea este o activitate de organizare si conducere a situatiilor de invatare, realizandu-se prin precizarea obiectivelor –cadru, a obiectivelor de referinta, a continuturilor, a strategiilor si a metodelor de invatare.

 

Eficienta predarii creste daca elevii sunt angajati in elaborarea cunostintelor si daca metodele sunt imbunatatite in functie de informatiile primite prin feed-back (conexiune inversa).

 

Profesorul are rolul de a proiecta, de a organiza si dirija procesul de predare-invatare, precum si de a-i controla eficienta prin evaluarea rezultatelor.

 

Pedagogii incearca sa precizeze care sunt conditiile unei eficiente predari. Astfel, Wlodarski defineste predarea ca un proces de organizare a situatiilor in care se desfasoara invatarea. Prin situatie pedagogica el intelege precizarea continutului de invatare (a cunostiintelor si deprinderilor), organizarea lectiilor, utilizarea unor metode de transmitere, indicarea sarcinilor si a temelor de rezolvat, controlul si corectarea acestora ca si atitudinea activa a profesorului in timpul transmiterii cunostintelor,ca si participarea activa a elevului in invatare.

Adrian Neculau arata ca prin predare se intelege actiunea de a invata pe altii (pe altii), arata raporturile ei cu invatarea, indica metodele (cele de comunicare)si presupune transformarea elevilor prin noile achizitii sub forma de noi cunostiinte,  deprinderi, comportamente, ca predarea conduce la autoinstruire.

Ioan Neculau subliniaza ca predarea se refera la conducerea invatarii, ca implica relatia profesor-elev, ca se asteapta anumitae rezultate in comportamentul elevilor,ca este un proces logic,ca presupune anumite metode,ca presupunem anumite etape,ca respecta anumite reguli si norme de desfasurare ca se poate continua si in activitatile extrascolare, ca este un proces dirijat, ca presupune o anumita organizare a factorilor care intervin in predare.

 

3.Strategie si stiluri de predare

 

Strategia de predare este o parte componenta a strategiei didactice, prin care se stabileste, se demonstreaza, realizeaza modalitatea generala de concepere si desfasurare a predarii si invatarii. Aceasta modalitate generala se concretizeaza in stabilirea si utilizarea a trei elemente:metode de predare, mijloace de invatamant, forme de organizare a actiunilor.

 

Aceste strategii sunt diferite:

 

·       *Dupa varietatea elementelor antrenate, de exemplu, daca predarea este exclusiva a profesorului si invatarea este diferita pas cu pas, avem strategia dirijata de predare-invatare, sau strategie semidirijata cand nu mai domina total profesorul.Daca in predare se pune accent pe modul de gandire al elevilor dupa rationamentul utilizat avem strategie inductiva de la elemente simple la sinteze, sau strategie deductiva, cand predarea-invatarea porneste de la lucruri generale catre exemplificari concrete sau srategii analogice cand predarea-invatarea se realizeaza prin comparare cu cunostiinte,deprinderi invatate anterior.

Strategia dirijata – predarea exclisiva a profesorului

Strategia semidirijata – nu domina total profesorul

Strategie inductiva – accent pe modul de gandire al elevului

Strategie deductiva - cand predarea – invatarea pleaca de la general la informatii concrete

Strategie analogica - predarea-invatarea se realizeaza prin comparare cu cunostiinte,deprinderi invatate anterior

 

·       Dupa modul de echilibru al antrenarii elevilor in invatare:

 

·       -strategii euristice, cand invatarea domina pe baza actiunii de cautare a elevilor,iar predarea este doar de sinteza,coordonare;

 

·       -strategie algoritmica, cand invatarea este pe baza de reguli,de norme precise.

 

Ioan Neacsu asociaza strategiile de predare-invatare cu modelele de predare rezultate din aplicarea teoriilor predarii. Astfel rezulta strategii care pun accentul pe comportamentul profesorului si elevilor, pe modul de conducere a logicii invatarii pe structurarea etapelor invatarii sau dupa specificul a ceea ce se invata (strategii pentru formarea notiunilor, strategii pentru invatarea atitudinilor sau a capacitatilor) sau strategii care se refera la modalitatea individuala a fiecarui elev de invatare.

 

Dan Potolea in lucrarea ,,Structuri strategii si performante in invatamant” arata ca strategiile de predare sunt determinate de afirmarea rolului conducator al profesorului in lectie, prin conducere intelegand actiunea de proiectare, de organizare a conditiilor, de luare de decizii, de adaptare, de indrumare continua,de asigurare a raportului intre control si independenta a elevilor in predare-invatare.

Rezulta de aici diferite roluri si competente ale profesorului in predare-invare;

·       rol de captare a atentiei;

·       rol de organizare a conditiilor;

·       rol de reactualizare, explicare, expunere a cunostiintelor;

·       rol de provocare a dialogului cu elevii;

·       rol de sistematizare a continutului;

·       rol de pregatire si utilizare a mijloacelor de invatamant in lectie;

·       rol de indrumare a elevilor;

·       rol de oferire a punctelor de sprijin in invatare;

·       rol de dozare a sarcinilor si a timpului in lectie;

·       rol de conducere a demonstratiei;

·       rol de corectare continua sau oferire de noi sarcini,noi exemple.

 

Dan Potolea precizeaza ca aceste roluri asigura realizarea tehnologiei didactice, adica a modului de aplicare a teoriilor predarii-invatarii in conditii concrete.

 

Metodele de predare sunt parti componente ale strategiilor de predare si arata caile prin care se realizeaza transmiterea de cunostiinte, deprinderi si caile de invatare corespunzatoare. Metodele se deosebesc de procedee, acestea fiind aplicatii ale metodelor in diferite situatii de predare-invatare. Fiecare metoda are mai multe procedee de aplicare dupa situatiile concrete. Metodele de predare se bazeaza in mod deosebit pe comunicarea cunostiintelor de catre profesor si ele sunt variate dupa gradul de antrenare a elevului.

Astfel, avem metode de comunicare, orala (prelegerea , expunerea , descrierea , povestirea, instructajul) sau metode orale pe seama de dialog sau integrative (conversatia, dialogul, dezbaterea, problematizarea, sau metode de comunicare scrisa prin munca cu manualul,cu alte carti,studiul documentelor sau metoda de comunicare cu sprijinul mijloacelor de invatamant).

Pe langa aceste metode de predare avem si metode de invatare ale elevului corelate cu cele de predare: metoda prin descoperire,cautare directa sub conducerea profesorului(sub forma exercitiului, metodelor practice).

 

Adrian Neculau arata ca metodele de predare indica o cale stiintifica metodica de realizare a strategiilor predarii si ele constau in indicarea modului de accesabilizare a cunostiintelor de catre profesor,indica comportamentul profesorului in predare,rolurile ppe care le indeplineste in predare,arata cat poate sa predea din continut si cum poatesa predea continutul in functie de elevi si de formele de invatare,arata cum sa adapteze sarcinile de lucru la particularitatile individuale ale elevilor,arata cum sa fie activati elevii prin diversificarea procedeelor la fiecare metoda,arata elevului modele cum sa se cunoasca si sa se trateze o tema,un continut,indica criteriile de evaluare a rezultatelor prin metode specifice de verificare si evaluare.

 

Stil de predare.

Acesta indica modalitatea in care profesorul concepe proiectarea activitatii,isi alege,isi ordoneaza strategiile,metodele,mijloacele dupa obiective tipul de invatare,dupa nivelul elevilor si alte conditii.

 

El indica modul personal al profesorului,de concepere si desfasurare a activitatii,el evidentiaza experienta acumulata,pregatirea pedagogica arata modelul de predare ales in conceperea activitatii,nivelul de creativitate didactica al profesorului,modelul de combinare specifica a procesului de invatamant,reflecta nuvelul competentelor didactice,reflecta modul de conducere al elevilor.

 

Stilul de predare este strans legat de celelalte trasaturi ale personalitatii: aptitudini pedagogice, motivatia profesionala, trasaturi de caracter,etc.

 

Exista mai multe tipuri de stiluri de invatare:

 

·       -dupa accentul pus pe invatare:stil centrat pe elev,cu metode de activizare a elevilor;stil centrat pe metode de expunere;stil de echilibrare a celor doua elemente.

·       -dupa relatie cu elevii: stil autoritar; stil democratic;stil permisiv; stil consultativ;stil participativ in grupuri de elevi;

·       -dupa actiunile desfasurate:stil de predare propriu-zisa;stil de indrumare;stil de incurajare;stil de atribuire de sarcini;

·       -dupa modul de concepere al realizarii obiectivelor:stil bazat pe normele pedagogice;stil creativ prin adaptarea la sitatie.

 

4.Moduri de determinare a eficacitatii si eficientei predarii. Evaluarea comportamentului didactic al profesorului.

 

Eficacitatea predarii se refera la aspectul calitativ al conceperii si realizarii ei si presupune cautarea de catre profesor a cailor de optimizare a predarii.

 

Aceste cai de optimizare se refera la precizarea adecvata a obiectivelor activitatii, la evaluarea initiala a elevilor pentru a alege metodele, strategiile adecvate, se refera la diversificarea metodelor, strategiilor si procedeelor de predare-invatare la alternarea si conceperea in variante organizatorice a activitatii de predare-invatare, se refera la esentializarea continutului si realizarea de corelatii interdisciplinare, la alegerea si integrarea metodica a mijloacelor de invatamant, la sensibilizarea, motivarea elevilor prin procedee variate pentru activitate,se refera la comunicarea obiectivelor si metodelor invatate catre elevi pentru activizarea lor,la precizarea performantelor asteptate pentru ca elevii sa-si dozeze efortul,se refera la realizarea de aplicatii variate,comparatii,sinteze,dezvoltarii creative a cunostintelor respective,la asigurarea conexiunii inverse in toate fazele predarii-invatarii.

Rezulta ca profesorul trebuie sa posede un sistem de trasaturi si competente ale comportamentului sau de predare-invatare.

 

In literatura pedagogica exista mai multe opinii privitoare privitoare la trasaturile personalitatii profesorului.

Ion Neacsu ofera un asemenea model de evaluare a conduitaei profesorului care pune in evidenta urmatoarele componente ale acestui comportament didactic:

 

·       -comportament de sensibilizare si atentionare a elevilor;

·       -comportament de organizare,dirijare si control a activitatii;

·       -comportament de comunicare;

·       -de solicitare interogativa si de orientare in tematica,in activitate;

·       -de explicare a noilor cunostiinte,actiuni,sarcini;

·       -de intarire si motivare pozitiva a elevilor;

·       -conduita socio-afectiva in relatiile cu elevii;

·       -conduita psiho-motrica in fata clasei;

·       -conduita nonverbala (gesturi,mimica,expresii faciale);

·       -conduita decizionala si de conducere;

·       -comportament creativ;

·       -conduita de individualizare a instruirii;

·       -conduita evaluativa si autoevaluativa;

 

Comportamentul didactic.

Analizat in perspectiva invatamantului formativ-eductiv, rolul profesorului in scoala contemporana este de a selecta si organiza metodic informatia pentru procesul de predare-invatare, de a transmite,informatiile inteligibil si argumentat,de a coopera cu elevii, de a-I orienta si incuraja in stadiul individual,de a pune probleme si crea situatii problematice, de a dialoga,de a evalua rezultatele scolare,de a inova si opimiza activitatea didactica si educativa.

 

Evaluarea comportamentului didactic al profesorului urmareste:

 

·       -Proiectarea didactica;

·       -Calitatea activitatilor didactice;

·       -Comportamentul (stilul)didactic si managementul clasei;

·       -Evaluarea cunostiintelor,deprinderilor,priceperilor si a capacitatilor intelectuale;

·       -Cunoasterea elevilor;

·       -Autoevaluarea;

·       -Activitatea metodica si stiintifica;

·       -Activitatea educativa si culturala;

·       -Conduita in scoala si in afara scolii;

·       -Aprecierea Cosiliului de Administratie;

·       -Concluzii si recomandari.