Dimensiuni practice ale Curriculumului în învățământul primar
În domeniul educației conceptul de ,,curriculum” a fost utilizat în a doua
jumătate a secolului 16 în anul 1582 la Universitatea din Leida și în 1633 la
Universitatea din Glasgow, iar semnificațiile inițiale ale conceptului erau
acelea de conținut al învățământului, de plan sau programă de studiu.
În sens larg, curriculum reprezintă ansamblul proceselor educative al experiențelor
de învățare prin care trece elevul pe parcursul său școlar în contexte formale,
nonformale și informale. Experiențele de învățare sunt propuse educaților prin
intermediul unor programe concrete de studiu, pentru un profil sau ciclu de
învățământ, pentru o arie curriculară sau disciplină într-un semestru sau
într-o oră de curs. Este de preferat ca experiențele de învățare oferite de
școală să fie centrate pe particularitățile, trebuințele și interesele
educaților și să răspundă nevoilor educaționale ale acestora.
Curriculum se referă la programul activității educaționale, la ansamblul
proceselor educative, la activitățile de învățare, la evenimentele care se
petrec în clasă și pune accent pe articularea componentelor procesului de
învățământ: obiective, conținuturi, metode de învățare, metode și tehnici de
evaluare. Curriculum cuprinde însuși conținutul învățământului care
se concretizează în ansamblul documentelor școlare: planuri de învățământ,
programe, manuale, ghiduri și îndrumări metodice, materiale suport. Curriculum
desemnează ansamblu de conținuturi, metode de învățare și metode de evaluare a
performanțelor școlare, organizat în vederea atingerii unor obiective
determinate.
Începând cu anul 1998-1999 în țara noastră a devenit operant Curriculum
Național care este alcătuit din două segmente: curriculum nucleu și
curriculum la decizia școlii (CDȘ)
· Curriculum aprofundat- are la bază trunchiul comun, respectiv elementele de conțiut obligatorii;
· Curriculum extins- presupune parcurgerea integrală a întregii programe școlare, inclusiv a
elementelor facultative;
· Curriculum elaborat în școală- prin care școala concepe și propune o disciplină nouă, cu programă,
obiective, conținuturi noi, diferite de cele existente în planul cadru și
trunchiul comun.
Componentele
curriculum-ului
Conținutul învățământului
- vehiculele necesare pentru atingerea
finalităților educaționale (cunoștințe, valori, abilități, capacitati)
Strategii de instruire – modalități în care vor fi transmise conținuturile
Strategii de evaluare – modalitatea de a identifica eficiența acțiunii educaționale.
Aria curriculară reprezintă totalitatea disciplinelor școlare care au
în comun anumite obiective, metodologii oferind o viziune multidisciplinară
asupra obiectelor de studii. Ariile curriculare au fost selectate în
conformitate cu finalitățile învățământului luând în considerare importanța
diverselor domenii culturale care structurează personalitatea umană, precum și
legăturile care există între aceste domenii.
De reținut este faptul că în prezent s-a renunțat la viziunea tradițională,
în care ariile curriculare cuprindeau ansambluri de obiecte de învățământ
abordate monodisciplinar. Așadar, Curriculum Național este structurat pe
următoarele șapte
arii curriculare:
1.
Limbă şi
comunicare,
2.
Matematică şi
ştiinţe ale naturii,
3.
Om şi societate,
4.
Arte,
5.
Educaţie fizică şi
sport,
6.
Tehnologii,
7.
Consiliere şi
orientare.
1.
Competențe de
comunicare în limba română și limba maternă în cazul minorităților naționale
2.
Competențe de
comunicare în limbi străine
3.
Competențe de bază
de matematică, științe și tehnologie
4.
Competențe digitale
de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și cunoaștere
5.
Competențe sociale
și civice
6.
Competențe
antreprenoriale
7.
Competențe de
sensibilizare și expresie culturală
8.
Competența de a
învăța să înveți
Ciclurile curriculare sunt:
1.
Ciclul curricular al achizițiilor fundamentale (grupa pregătitoare-clasa I, II) –
are ca obiectiv major acomodarea la cerințele sistemului școlar și
alfabetizarea inițială. În cadrul acestui ciclul elevii asimilează elementele
de bază ale principalelor limbaje convenționale (scris, citit, calcul
aritmetic), se formează motivarea pentru învățare.
2.
Ciclul curricular de dezvoltare (clasa III, VI)- are ca obiectiv major formarea
capacităților de bază necesare pentru continuarea studiilor. Ciclul de
dezvoltare vizează dezvoltarea unei gândiri structurate, formarea
responsabilității pentru propria dezvoltare și sănătate, dezvoltarea
achizițiilor lingvistice.
3.
Ciclul curricular de observare și orientare (clasa VII, IX) – are ca obiectiv
major orientarea în vederea optimizării opțiunii școalre și profesionale
ulterioare. În cadrul acestui ciclu se descoperă de către elev propriile
afinități, aspirații în scopul construirii unei imagini de sine pozitive.
4.
Ciclul curricular de aprofunadre (clasa X, XI)- are ca obiectiv adâncirea studiului în
profilul și specializarea aleasă, asigurând în același timp o pregătire pe baza
opțiunilor din celelalte arii curriculare.
5.
Ciclul curricular de specializare (clasa XII, XIII)- are ca obiectiv
pregătirea pentru integrarea eficientă în învățământul universitare sau pe
piața muncii. În cadrul acestui ciclu se urmărește dobândirea încrederii în
sine, construirea unei imagini pozitive asupra reușitei personale.
-nivelul
primar
-nivelul
secundar
-nivelul
superior
Ciclurile de învățământ - sunt mai concrete și mai explicite decât nivelurile de învățământ.
1.
ciclul antepreșcolar;
2.
ciclul preșcolar;
3.
ciclul elementar;
4.
ciclul secundar inferior
(gimnazial);
5.
ciclul secundar superior
(liceul).
Filierele- reprezintă domenii curriculare diferite, fiind ierarhizate pe
orizontală.
1.
filiera postiliceală
2.
filiera universitară
(învățământ universitar –facultatea; învățământ postuniversitar- master,
doctorat.)
Conținuturile
- sunt informații prin
intermediul cărora se ating obiectivele de referință propuse. Conținuturie din
programa școlară pot fi valorificate pentru atingerea obiectivelor cadru și de
referință și a competențelor generale și specifice solicitate prin curriculum.
Educația modernă promovează învățământul centrat pe competențe. Curriculum
centrat pe competență oferă avantajul de a structura conținuturile în viziune
interdisciplinară, original și creativ dând posibilitatea fiecărui elev să
desfășoare activități în ritm propriu, în funcție de interese, particularități
de vârstă și individuale, motivându-l în același timp pentru învățare.
COMPETENȚA
Este capacitatea unei persoane de a utiliza un ansamblu integrat de
cunoștințe, deprinderi, atitudini și valori pentru a realiza sarcini de
învățare sau situații problemă. În cadrul învățării centrate pe dezvoltarea
competențelor accentul cade pe satisfacerea nevoilor elevului, lucru care
implică o serie de metode unele dintre ele chiar tradiționale.
Mai mult de atât, în învățământul centrat pe competențe, instruirea este
orientată către rezultatele finale, elevii fiind implicați în activitatea de
învățare continuă și de autoevaluare. Specialiștii consideră că un curriculum
centrat pe competențe poate răspunde mai bine cerințelor actuale ale vieții
sociale și profesionale, ale pieței muncii prin plasarea demersurilor didactice
pe achizițiile concrete ale elevului. În procesul de învățământ se vizează
formarea și dezvoltarea de competențe educaționale, necesare elevilor pentru
a-și continua studiile și pentru a se încadra pe piața muncii.
1.
stabilirea obiectivelor
cadru, de referință și operaționale;
2.
analizarea resurselor umane
(clasa de elevi), ținând seama de particularitățile psihice și individuale;
3.
stabilirea conținuturilor în
funcție de obiectivele, resursele umane și materiale existente;
4.
stabilirea metodelor de
predare-învățare-evaluare în raport cu obiectivele educaționale și conținuturi;
5.
stabilirea formelor de
organizare, a activităților didactice în funcție de obiective, conținuturi și
metode;
Toți
acești pași se realizează de către profesor prin comportamentul său didactic.
Curriculum specializat pe categorii de cunoștințe și aptitudini- este focalizat pe îmbogățirea și aprofundarea competențelor, pe exersarea abilităților înalte, pe formarea comportamentelor specifice determinării performanțelor în domenii particulare.
Curriculum subliminal sau ascuns- reprezintă totalitatea valorilor și a experiențelor de învățare, pe care instituția de învățământ le transmite fără ca acestea să fie prevăzute în programul educativ. În acest context școala formează o serie de conduite și atitudini precum: a ști să petreci timpul liber, a învăța să ai succes etc.
Curriculum informal- se referă la opotunitățile și experiențele de învățare oferite de instituțiile din afara sistemului de învățământ, care transmit valori, formează atitudini și competențe într-o manieră complementară școlii.
Curriculum formal- reprezintă ansamblul documentelor școlare de tip reglator, în cadrul cărora se consemnează datele inițiale privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala o oferă cursanților în funcție de etapa de pregătire.
Curriculum local- reprezintă oferta educațională de care beneficiază doar elevii dintr-un spațiu geografic determinat. În cadrul acestui tip de curriculum obiectivele și conținuturile activităților instructiv-educative sunt propuse de inspectoratele școlare sau chiar de către unitățile de învățământ.
Conform sinalităților generale al învățământului primar , curriculum
stabilește următoarele finalități:
1.
asigurarea primei etape a
educației de bază pentru toți copiii
2.
dezvoltarea personalității
fiecărui copil, respectând nivelul și ritmul său propriu
3. asigurarea dobândirii de către fiecare copil a achizițiilor de bază (cunoștințe, deprinderi, atitudini) care stimulează relația creativă și eficientă cu mediul sociaș și natural și oferă oportunitățile necesare continuării educației.
Orientări și practici noi în organizarea curriculumului
INTERDISCIPLINARITATEA
Abordarea interdisciplinară pornește de la ideea că nici o disciplină de
învățământ nu constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între
acestea. Succesul în activitatea elevilor, mai ales acelor din învățământul
primar este posibil numai dacă aceștia pot să coreleze interdisciplinar
informațiile obținute la lecții.
Un învățământ interdisciplinar poate fi realizat printr-un curriculum
integrat, adică printr-o organizare a acțiunii educative în care elevul este
plasat în situații educative semnificative efectuând activități care cer competențe
dobândite la mai multe discipline școlare.
Principala modalitate de introducere a interdisciplinarității în învățământ
o reprezintă regândirea conținuturilor și elaborarea planurilor, programelor și
manualelor școlare.
Interdisciplinaritatea permite elevului să acumuleze informații despre obiecte procese fenomene care vor fi aprofundate în anii următori ai școlarității; clarifică mai bine o temă prin apel la mai multe discipline; permite aplicarea cunoștințelor în diferite domenii; constituie economicitate din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunștințe și volumul de învățare.
PREDAREA INTEGRATĂ
Literatura pedagogică actuală, descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare de proiectare a curriculumului, care presupune sintetizarea și organizarea didactică a conținuturilor din domenii diferite ale cunoașterii, astfel încât să se asigure achiziția de către copii a unei imagini coerente, unitare despre lumea reală.
Termenul de curriculum integrat, sugerează în priumul rând corelarea conținuturilor, însă acest demer necesită o abordare curriculară în care punctul de pornire este cel mai adesea finalitățile urmărite, în funcție de care sunt alese toate celelalte componente ale procesului instructiv-educativ.
Din punct de vedere curricular, integrarea înseamnă:
ü organizarea, punerea în relație a disciplinelor școlare cu scopul de a evita izolarea lor tradițională;
ü procesul și rezultatul procesului în care elevul
interpretează materia care îi este transmisă pornind de la experiența
de viață și de la cunoștințele pe care deja și le-a însușit;
ü stabilirea unor relații între conștințele, capacitățile
valorile ce aparțin unor discipline școlare distincte.
Așadar, predare integrată este o manieră de organizare a învățământului asemănătoare
cu interdisciplinaritatea, dar se deosebește de aceasta prin faptul că ia o
idee care trece dincolo de granițele științifice și grupează cunoașterea în
funcție de noua perspectivă.
MODULARITATEA
Modularitatea presupune o organizare a conținuturilor învățământului care
să asigure continuitate educativă, care să rezerve posibilități de intrare, de
ieșire, de reorientare, de adecvare la diferite medii.
Organizarea modulară, pe de o parte, asigură o mai bună organizare și conducere a învățării incluzând toate componentele structurale și funcțioanle ale curriculumului, iar pe de altă parte, facilitează personalizarea traseelor de învățare- parcurgerea modulelor se poate realiza în ritmuri diferite în funcție de particularitățile clasei-.
CURRICULUM DIFERENȚIAT ȘI PERSONALIZAT
Acest tip de organizare vizează în esență adaptarea procesului de instruire la posibilitățile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive, la ritmul și la stilul de învățare al elevului. Politica educațioanală de diferențiere curriculară exprimă trecerea de la ,, o școală pentru toți” la ,,o școală pentru fiecare”.
Adaptarea curriculară în raport cu caracteristicile și potențialul individual se poate referi la diferite și variate nivele, de la cel submediu la supramediu (pentru copiii supradotați). Diferențierea se face de către profesori în conținut, metode de predare-învățare-evaluare și în mediul psihologic.
Diferențierea curriculară se poate realiza pentru unul sau mai mulți elevi și presupune mai întâi o evaluare a distanței elevului față de obiectivele instruirii. Realizarea propriu-zisă poate presupune programe de recuperare –pentru cei ce ating nivelul de cunoștințe cerut de programă-, dar și programe speciale, de îmbogățire sau aprofundare pentru elevii care depășesc nivelul general al unui grup școlar.
Conținuturile curriculare pentru elevii dotați și talentați are trebui să fie organizate așa încât să includă idei, probleme, teme mai elaborate, mai compleze și mai profunde. Mai mult, acestea ar trebui să facă pe elevi capabili să exploreze constant cunoștințele și informațiile noi, să dezvolte o atitudine de valorizare a studiului. Prin intermediul curriculumului diferențiat este necesar să se promoveze inițiativa în cadrul elevilor, precum și învățarea și dezvoltarea auto-dirijată.
Produse curriculare: planul de învățământ, programa școlară, manualul școlar
Procesul de învățământ și conținuturile educaționale se obiectivează prin documente școalare sau documente curriculare.
Există mai multe tipuri de produse curriculare:
1.
produse curriculare
principale ( planul de învățământ și programele școlare)
2.
produse curriculare secundare
(manualele școlare și metodicile speciale)
3. produse curriculare terțiare (orare, planificări calendaristice, proiecte pedagogice)
PLANUL DE
ÎNVĂȚĂMÂNT - este un document oficial în care se structurează
conținutul învățământului pe nivele și profiluri de școli. Acesta cuprinde
numărul de ore (min/max) pe diferite discipline sau arii curriculare.
Planul-cadru influențează strategia de alocare a resurselor umane și materiale
în domeniul învățământului, sistemul de evaluare și de examinare, sistemul de
formare inițială și continuă a personalului didactic.
Întocmirea planului de învățământ ridică o serie de probleme pedagogice cu privire la alegerea obiectelor de învățământ, la succesiune lor pe clase și cicluri de învățământ, la ponderea acordată fiecărui obiect de învățământ.
PROGRAMA ȘCOLARĂ - este documentul care detaliază conținutul fiecărui obiect de
învățământ pentru fiecare clasă sau an de studiu. Programele școlare
concretizează natura și volumul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor ce
urmează a fi însușite într-o perioadă determinată.
Programa școlară este instrumentul de la care se pornește în proiectarea didactică, având o valoare operațională și instrumentală deosebită. Ea este constituită din două părți: partea introductivă- în care sunt subliniate sarcinile și importanța disciplinei, obiectivele fundamentale care vor trebui urmărite în predare-; programa propriu-zisă- în cadrulș căreia se prezintă conținutul cunoștințelor ce urmează a fi predate, repartizate pe capitole, subcapitole, teme și lecții, indicându-se numărul de ore necesare pentru predarea lor.
MANUALUL ȘCOLAR - este documentul care dezvoltă și concretizează conținutul programei prin prezentarea cunoștințelor și a acțiunilor ce urmează a fi întreprinse de către elevi pentru asimilarea lor. Manualul este un document de orientare pentru profesor și un instrument de lucru pentru elevi.
În țara noastră funcționează în prezent manualele alternative, aceste fiind considerate o necesitate atât pentru formatori cât și pentru elevi, întrucât nici unii nici alții nu sunt identici, profesorii având posibilitatea de a alege manualul care răspunde cel mai bine cerințelor diferite ale elevilor.
Manualul școlar are următoarele funcții pedagogice:
1.
de informare;
2.
formativă- a cunoștințelor și
capacităților vizate de obiectivele instructiv-educative;
3.
stimulativă- constă în
declanșarea și susținerea unei motivații pozitive în activitatea de învățare;
4. de autoinstruire- prin conținutul său, manualul trebuie să pregătească condițiile pentru realizarea autoeducației.
Problematica actuală a manualelor alternative presupune din partea profesorilor competențe psihopedagogice deosebite pentru alegerea acelor manuale care se adaptează cel mai mult caracteristicilor psiho-comportamentale ale elevilor, precum și propriilor aptitudini și stiluri didactice.
METODICILE AUXILIARE - auxiliarele curriculare, ghidurile metodice, îndrumătoarele și materialele didactice sunt conexe manualelor și fac parte din curriculum facilitând demersurile didactice, practice de valorificare a programelor școlare și manualelor școlare.
PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ - este un document administrativ alcătuit de profesor care asociază într-un mod personalizat elementele programei cu alocarea de timp considerată optimă de către acesta.
PROIECTUL DE LECȚIE – are un caracter orientativ, având o structură flexibilă și elastică. Valoarea unei lecții se apreciază în funcție de randament. Lecția are randamentul maxim atunci când toți elevii din clasă au obținut maximum de rezultate bune cantitativ și calitativ, cu un efort mai mic, într-un timp cât mai scurt.
Orice lecție trebuie să constituie un pas mai departe în dezvoltarea
personalității elevului, iar pentru acest lucru se cere respectarea unor
cerințe:
1. scopului urmărit;
2. meticuloasă a conținutului lecției –profesorul trebuie să aleagă pentru
fiecare lecție materialul potrivit, ca să asigure atingerea scopului urmărit;
3. metodelor și procedeelor potrivite;
4. metodică a lecției – depinde de respectarea principiilor didactice în
condițiile concrete de activitate cu clasa respectivă.
O lecție bine organizată antrenează pe toți elevii. Particularitățile individuale fac însă ca aceștia să nu lucreze în același ritm și să nu obțină aceleași rezultate. Profesorul prevede aceste situații și pregătește mijloacele potrivite pentru a obține de la fiecare elev randamentul maxim
Curriculum prevede:
- orarul săptămânal – 5 zile de școală/ săptămână iar orarul zilnic pentru învățământul primar sunt stabilite de consiliul de administrație al unității de învățământ în urma consultării cadrelor didactice și părinților, pa baza criteriilor cu nr de ora / săptămână stabilite de Curriculum Național pebntru fiecare disciplină și clasă precum și nr minim și maxim de ore pe săptămână stabilit de CN pentru fiecare clasă.
Curriculum – pe
scurt
Accepțiuni
o
În
sens restrâns – ansamblul documentelor școlare
o
În
sens larg – ansamblul proceselor educative al experiențelor educative si de
invațare
-
Se
referă la programul activității educaționale, ansamblul proceselor educative ,
de învățare , evenimentele din clasă și care pune accent pe componentele
procesului de învățământ :
o
Obiective
o
Conținuturi
o
Metode
de învățare
o
Metode
și tehnici de utilizare
-
Cuprinde
însuși conținutul învățământului -
ansamblul documentelor școlare
o
Planuri
de învățământ
o
Programe
o
Manuale
o
Ghiduri
și îndrumări metodice
o
Metode
de evaluare ale performanțelor școlare
Există:
-
Curriculum
nucleu – trunchiul comun, numarul minim de ore la fiecare disciplină
-
Curriculum
la decizia școlii – ansamblul proceselor educative si al experiențelor de
învățare pe care fiecare școală le propune elevilor (CDȘ)
o
Curriculum
aprofundat – trunchi comun
o
Curriculum
extins – programa și elemente facultative
o
Curriculum
elaborat în școală – o disciplină nouă
-
7
arii curriculare (romana, mate, DOS, arte, sport, Tic, consiliere)
-
8
domenii de competențe (limba romana + limba materna, lb straine, mate si
stiinte, TIC, socio-civic, sensibilizare culturala, arta de a invata)
-
5
cicluri curriculare
o
Achizitii
fundamentale (P, I, II)
o
De
dezvoltare (III, IV)
o
De
observare si orientare (VII, IX)
o
De
aprofundare (X, XI)
o
De
specializare (XII, XIII)
-
Nivelurile
de invatamant (primar, secundar, superior)
-
Ciclurile
de invatamant (anteprescolar, prescolar, elementar, secundar inferior/
gimnazial, secundar superior /liceul)
-
Filierele
(postliceală, universitară)
-
Continuturile
– informatii care duc la obiectivele propuse , educatia moderna promoveaza
invatamantul centrat pe competente
-
Competenta
– capacitatea unei persoane de a utiliza cunostintele, elevul este centrul
-
Relatia
obiective – continuturi – metode – o relatie de interelationare
-
Strategiile
didactice – modul in care elevul ia contact cu informatia/continutul
-
Proiectarea
didactica – pasi:
o
Stabilire
obiective – ce vreau sa ating
o
Analiza
resurse umane – cu cine
o
Stabilirea
continuturilor – cu ce
o
Stabilire
metode - cum
o
Stabilirea
formelor de organizare – sub ce forma, in ce forma, cum organizez elevii
-
Forme
de curriculum
o
General
– obiective generale
o
Specializat
– pe categorii de cunostinte si aptitudini
o
Subliminal
sau ascuns – valori si experiente care nu sunt prevazute in programul educativ
o
Informal
– in afara sistemului de invatamant
o
Formal
– documente scolare de tip reglator
o
Local
– doar elevii dintr-un spatiu delimitat
-
Organizarea
curriculumului
o
Interdisciplinaritatea
– abordarea interdisciplinara
o
Predarea
integrata
o
Modularitatea
– continuitate educativa
o
Curriculum
diferentiat si personalizat - adaptarea
curriculara
-
Produse
curriculare
o
principale
(planul de invatamant, programele scolare)
o
secundare
(manualele scolare si metodicile)
o
terțiare
(orare, planificari, proiecte)
-
planul
de invatamant – document oficial – nr de ore , natura si volumul cunostintelor
-
programa
scolara - de la care pleaca proiectarea
didactica
-
manualul
scolar – document care dezvolta si concretizeaza continutul , document de
orientare
-
metodicile
auxiliare
-
planificarea
calendaristica – document administrativ alcatuit de profesor
-
proiectul
de lectie – caracter orientativ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu