DEFINITIVAT EDUCATOARE - EPIC – ROMANUL PENTRU COPII ȘI DESPRE COPII „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă

     Romanul este o specie a genului epic în proză de dimensiuni ample, cu un conflict puternic care poate antrena și conflicte secundare, cu un fir cronologic continuu sau dicontinuu și cu un număr mare de personaje.

(Autor) Ion Creangă, născut în Humulești și decedat la Iași, este unul dintre marii clasici ai literaturii române, a scris povești, povestiri și basme. A lăsat posterității o creație literară redusă ca proporții, dar de o deosebită valoare artistică. Un loc aparte între operele sale îl ocupă “Amintiri din copilărie”, socotită fie o monografie a satului moldovenesc de la munte, fie o scriere memorialistică sau un roman al devenirii, al formării unei personalități.

„Amintiri din copilărie” este romanul copilului universal. Construit sub forma Bildungsroman – romanul unei transformări, care prezintă procesul de formare al unui caracter.

 „Amintiri din copilărie” aparține genului epic în proză și este roman tipic prin acțiunea sa care se petrece pe mai multe planuri, prin multitudinea de personaje, personaje cu o personalitate bine conturată. Structural se aplică procedeul evocării unor întâmplări în care se împletesc toate modurile de expunere: narațiunea, dialogul, descrierea și monologul. Spațial și temporal, romanul are o structură perfect conturată și prezintă procesul educației și experiența de viață ale autorului.

Romanul „Amintiri din copilărie” are patru părți care nu păstrează o ordine logică, autorul mizând în special pe captarea audienței prin cele mai importante momente ale vieții sale. În prima parte Ion Creangă vorbește despre familie împletindu-se cu partea a doua în care descoperim chipul mamei, furtul cireșelor și scăldatul. Urmând structura de Bildungsroman, „Amintiri din copilărie” povestește în partea a treia adolescența lui Nică culminând cu plecarea la seminarul de la Socola, sentiment de tristețe care domină întreaga parte a patra. Finalul romanului scoate la iveală sentimentul de nostalgie a trecerii ireversibile a timpului.

COMPOZITIA:

partea I: prezintă descrierea satului cu inființarea acestuia și a primei scoli, plecarea la oaste a dascălului Vasile, plecarea la Broșteni a lui Nică, revenirea la Humulești și implicațiile legate de aceste evenimente;

partea II: se descrie casa părintească, se realizează portretul mamei, se relatează jocurile de seară cu frații și cu tatăl întors de la muncă, peripeții ale copilăriei;

partea III: prezintă o sintetică monografie a satului; evenimente legate de școala de la Târgu Neamț și apoi de școala de catiheți de la Fălticeni;

partea IV: redă drama copilului care pleacă la Socola, pentru a face pe plac mamei, se prezentarea satului cu obiceiurile și drumul până la Iași.

OBSERVATIE. Compoziția textuală se află în relație cu o viziune mitică a elementelor arhetipale: !!!  fiecare capitol stă sub semnul unui lement primordial, construindu-se astfel un spațiu privilegiat, mitic în care copilul crește și se dezvoltă armonios:

cap. I – pământ (Humulesti derivă din cuvântul ’huma’ = pământ)

cap. II – foc (Creangă descrie vatra casei) – capitolul începe cu o descriere a chipului mamei, vatra casei și continuă cu prezentarea altor pățanii ale lui Nică– pățanii în care se dovedește ca relația lui cu lumea este una specifică eroilor de basm (copilul parcurge un drum epopeic, plin de obstacole pentru a-și dovedi cine este cu adevărat);

cap. III – apă – raul (Ozana) – oglinda a istoriei și a devenirii, simbol al timpului etern curgător;

cap. IV – aer (în drum spre Socola, Nică observa cum și aerul este altul la șes) – drumul spre maturitate, moment care echivalează cu ieșirea definitivă din universul copilăriei;

TITLUL Funcția amintirii este deosebit de importantă căci amintirea este un adevărat organizator de text, după cum indică și titlul; opera este construită având drept scop obținerea efectului de katharsis – care eliberează și deschide, iar textul Amintirilor ne propune un spațiu deschis spre universalitate și spre eternitate, topos imaginar care trăieste în propriile sale legi și rânduieli; înauntrul acestei lumi de hârtie putem vorbi de fericire vindecării de teama timpului și a morții prin amintire, prin cuvântul-rememorare care are deci un vădit efect de pharmakon, efect curativ;

 (TEMA/  ARII TEMATICE)

Tema tratează aspecte legate de descrierea satului moldovenesc, din mijlocul secolului al XIX-lea, aspecte receptate prin ochii copilului îndrăgostit de locurile natale și de cei apropiați lui;

alte teme: creația, jocul, copilăria, familia, iubirea (de tip philia), școala, lumea prelatilor, moartea, călătoria  etc

diversitatea tematică indică: un text complex, dorința creatorului de a oferi o imagine despre lume cât mai fidelă și cât mai completă, o conceptie estetică realistă, bazată pe principiul de mimesis; între teme se instituie relații: de interdependență (tema copilăriei este determinată de tema satului, căci mentalitatea lumii rurale, geografia lumii rurale induce o anume petrecere a copilăriei, o anume viziune despre lume pe care și-o formulează copilul prin jocurile imitative etc.), de complementaritate: tema  copilăriei este complementară cu tema jocului (joc/ joaca), deoarece copilul se formează și-și dezvăluie ființa, cunoaște lumea și universul înconjurător prin intermediul jocului (copilul este ipostaza deplină a lui homo ludens);

Compozițional, romanul este plin de umor care abundă și se intrepătrunde cu plăcerea de a povesti, autorul povestește fără a satiriza, dar și înțelegerea față de defectele oamenilor. Umorul este un mijloc de prezentare a realității prin care se trezește voia bună și ilustrând în același timp viața frumos trăită și bucuria copilăriei.

Nică, Ion Creangă, este scriitorul care realizează “primul roman al copilăriei țărănești” din literatura noastră.

Valențele educative

O valoare educativă pe care o putem transmite prin lectura acestui roman este bucuria de a trăi o copilărie autentică, copilărie furată tot mai mult, în ziua de astăzi, de către tehnologie.

Este opera literară care definește cel mai bine copilăria și joaca din vremea copilăriei, joaca însemnând momentele în care copilul este lăsat să aleagă și să decidă singur ceea ce își dorește să facă.

O altă valoare educativă descoperim într-una din peripețiile lui Nică la furtul cireșelor. Abordând tematica la Domeniul Om și Societate putem evidenția copiilor buna purtare și detrimentul faptelor urmate de consecințe. Astfel, însuși Creangă mărturisește că „Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag”.

Romanul oferă o multitudine de perspective pedagogice având posibilitatea de a crea un context de șezătoare, în care copiii pot sta așezați în cerc pe covor și își pot povesti propriile amintiri și peripeții. Îmbogățirea limbajului prin intersocializare și împărtășirea emoțiilor devine constructivă pentru un vocabular bogat dar și pentru dezvoltarea cognitivă a imaginației. Vor fi  momente în care vor exersa cu bucurie exprimarea liberă dar și stima de sine atunci când povestesc. Se poate aborda inclusiv folosirea umorului în propoziții hazlii, plecând de la ideea că umorul dezvoltă inteligența copiilor și ajungând la sentimentele de bunăstare.