DEFINITIVAT EDUCATOARE - EPIC POVESTIREA „Gândăcelul” de Emil Gârleanu

 Povestire (specie literară) – specie a genului epic în proză, de dimensiuni reduse, în care povestitorul, implicat ca participant, martor sau mesager al evenimentelor, relatează din punctul său de vedere. Nararea se limitează la un singur fapt epic, iar interesul nu se centrează pe personaj ci pe situaţie.

(Autor-introducere) Emil Gârleanu a dezvoltat o literatură pentru copii care stimulează sensibilitatea și imaginația celor mici. Aparută în volumul „Din lumea celor care nu cuvântă”, povestirea „Gândăcelul” este accesibilă copiilor în special datorită dimensiunilor ei mici. Emil Gârleanu este fin cunoscător al naturii, pe care o prezintă copiilor cu talent, micile viețuitoare devenind astfel pritenii lor.

(Trăsături)

Textul „Gândăcelul” este o povestire pentru că se referă la un singur fapt si anume: călătoria micii insecte spre locul de unde a căzut. O altă trăsătură o putem intui din simbolul gândăcelului, simbol al omului care nu se lasă la greu, plin de voință, credință și dârzenie – o acțiune plină de îndrăzneală și exemplară. Povestirile pun accent pe personaje puține și acțiune simplă. În textul nostru îl avem drept personaj doar pe „mica fărâmă de lumină”- gândăcelul iar acțiunea este liniară și simplă – drumul lui anevoios spre soare.

Principalul mijloc artistic folosit de autor este personificarea. Gândăcelul este umanizat și traversează un proces de cunoaștere de sine, se întreabă de unde vine și unde trebuie să ajungă. Nu este lămurit de originea sa dar este convins că trebuie să ajungă la soare.

Apare aici o metaforă prin care gândăcelul este o „fărâmă de lumină închegată, rătăcită pe pământ”. Mica insectă devine o imagine vizuală a gingășiei și strălucirii. Prin metafora gândăcelului este comparată condiția și aspirația ființei umane.

De altfel, vom observa că gândăcelul nu este speriat și nu se panichează la gândul că este căzut. Naiv și chibzuit (caracterizare indirectă – insușiri derivate din comportament) își face un plan de acțiune iar noi nu putem decât să admirăm dorința și năzuința sa de a-și atinge ținta propusă, eforturile pe care le depune.

Gândăcelul devine un simbol al omului care se încumetă să treacă peste orice obstacole pentru a-și atinge țelurile. În semn de apreciare , autorul îl alintă cu duioșie , cu încurajare dându-i apelaticul „voinic”ceea ce pune în antiteză dimensiunea mică a ființei și puternica voință de care dă dovadă. Nu putem trece cu vederea că „voinicul” și antiteza fac referire la eroii din basme cu puteri supranaturale.

Cu ajutorul imaginilor vizuale și a hiperbolei, Emil Gârleanu descrie dificultatea misiunii sale „trece pe lângă un grăunte de piatră cât un munte”.

Comparația gândăcelului cu o picătură de rouă și exclamația din final:  „Ce mult am suit, Doamne!”, exprimă efortul și starea de epuizare, conștientizarea dificultății, dar nu descurajarea și renunțarea.

Valențele educative

Povestirea se poate aborda prin metoda Lectura Educatoarei urmată de valențe educative de excepție. Repovestirea pune la incercare și dezvoltă imaginația micului preșcolar cu ajutorul observației care se aplică incepând din planul apropriat până la cel îndepărtat.

Prin lectură și ascultare se face trimitere la obiceiul creștinesc de a cere ajutor lui Dumnezeu pentru a reuși în situații dificile „își făcu moșnegește cruce”.

Povestirea despre micului gândăcel sădește sentimente de încredere în forțele proprii, curaj, dezvoltă emoțiile și sentimentele pozitive.

Abordarea integrată (holistică) se aplică în special la centrele de interes prin ALA (activități liber alese) și anume: ieșirea în natură ne oferă prilejul de a studia la Domeniul Științe – Cunoaștera mediului, micile viețuitoare abordând o învățare euristică – învățare prin descoperire, iar la Centrul Bibliotecă vor lectura povesirea ilustrată.

Copiii vor fi încurajați să dovedească curaj și stoicism, să nu se lase păgubași în depăsirea obstacolelor, să aibă încredere în sine.  

În încheiere putem spune că este o povestire frumoasă care poate fi folosită cu succes în activitățile educative din învățământul preșcolar.

Gândindu-ne la aspectele mai sus menționate dar fără a ne limita la acestea , povestirea prezentată este una dintre cele mai savuroase povestiri și care oferă educatoarei o bogată resursă educațional pentru o dezvoltare psihosocială și emoțională armonioasă.