George Topârceanu, numit și „poetul micilor viețuitoare” aduce în prim planul copilăriei un farmec aparte pentru flori, mici făpturi și insecte gingașe. „Balada unui greier mic” a fost publicată în 1920 și uimește încă de la primul cuvânt din titlu „balada” ce sugerează cântecul trist al greierului, știm că baladele sunt cântate. Poezia lui George Topârceanu nu este doar o baladă ci și o fabulă, o satirizare a tipologiilor umane (omul harnic – omul leneș) , în scop educativ.
Tema poeziei este lumea micilor viețuitoare, corelată cu
tipologii umane. Este dominată de monologul greierului, mod de expunere
dominant, completat de imagini auditive onomatopeice „cri-cri-cri”. Umorul fin,
abia perceptibil, aduce o nuanță de melacolie care impresionează și mișcă
sufletul micilor preșcolari. Astfel , poezia nu este doar o baladă, ci și o fabulă. În scop educativ, prin ea sunt satirizate două tipologii umane: omul petrecăreț pasiv și neglijent cu propria-i soartă, reprezentat de greiere, și gospodarul harnic, chibzuit, dar răutăcios, reprezentat de furnică.
Poezia începe cu descrierea toamnei. Este prezentată asemenea unei vrăjitoare care strică tot ce îi iese în cale și se sfârșește cu monologul greierului, de o copleșitoare duioșie. Obseervăm aici o ideologie a omului care își conștientizează situația și nu se lamentează ci suportă în tăcere consecințele neglijenței sale. Cu glas sfârșit el face ce știe cel mai bine: cântă „Cri, cri, cri/Tomană gri/ Tare-s mic și necăjit.” Portretul greierului este construit magistral cu ajutorul unui triplu epitet „negru, mic, muiat în tuș” iar „pe aripi pudrat cu brumă”, portret care prin coloristica sumbră se armonzează perfect cu suferințele sufletești ale micii insecte. Diminutivele folosite de autor pentru greiere transmit compasiunea față de această mică ființă surprinsă de frigul toamnei „greieraș, căsuța, picioruș”.
Compozițional (elemente de prozodie) poezia este
alcătuită din 6 strofe cu o masură de 8 silabe, are o rimă împerecheată iar
figurile de stil cum ar fi epitetul „toamnă gri” și personificarea „toamnă
zăludă” alături de reacția diferită a plantelor și a viețuitoarelor care devin simboluri ale tipologiilor umane întâlnite: ciulinii se pitesc iar măceșii întâmpină toamna cu plecăciuni, dau o savoare aparte atmosferei de toamnă care se oglindește în sufletul
micului greieraș.
Valențele
educative
Balada trezește copiilor interesul pentru natură, dorința
și curiozitatea de a observa natura. Personajul principal, micul și tristul
greieraș, transmite un mesaj estetic și social – moral.
Poezia devine o lecție importantă pentru copii și anume
transmite ideea de prieteni la nevoie, dacă greierele nu era singur, ar fi
trecut mai ușor peste problemele lui. Tot emoțional, poezia poate inspira copii
să ocrotească micile viețuitoare.
Un aspect important pe care îl pot valorifica este
anticiparea și pregătirea din timp pentru orice problemă iar acolo unde nu pot,
să ceară ajutor dar să nu fie neglijenți precum greierașul.
Metodologic vorbind putem veni cu câteva sugestii privind
jocul de rol unde copiii își pot exersa vocabularul, să-și dezvolte gândirea
critică și sentimentele pozitive în roluri diferite: furnica și greierele.
Memorizarea este una dintre cele mai puternice metode de dezvoltare a
limbajului și a memoriei. La domeniul artistic pot folosi culorile de toamnă
iar la centrul Construcții pot confecționa o căsuță pentru greieraș venind
astfel în ajutorul lui.
O mare valoare educativă este abordarea mai multor
domenii diferite, sensibilizează inimile copiilor, îi ajută să devină mai buni
și mai harnici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu