Introducere
Definitie: Basmul- este o specie a genului epic in proză de
întindere medie care prezintă lupta între bine şi rău în care binele învinge
întodeauna.
Basmul este
specia epicii populare si culte, cu largă raspândire, în care se narează întâmplări
fantastice ale unor personaje imaginare (feți-frumoși, zâne, animale și păsări
năzdravane etc.), aflate în lupta cu forțe malefice ale naturii sau ale societății,
simbolizate prin balauri, zmei, vrăjitoare etc., pe care ajung să le biruiasca în
cele din urmă.
Basmul cult este specia narativă amplă, cu
numeroase personaje purtătoareale unor valori simbolice cu o acțiune care
implică fabulosul și care înfățișează parcurgerea drumului maturizării de către erou.
- fantasticul este localizat, personajele par să trăiasca într-un mediu humuleștean,
se comportă tărănește și vorbesc moldovenește.
- apar mai multe motive: motivul călătoriei, neascultării, împăratului fără
nume, recompensarea binelui, motivul căsătoriei
- îmbinarea narațiunii cu dialogul și
cu descrierea
- formule tipice: initiala, mediana,
finala.
- umanizarea fantasticului (fabulosului) prin comportamentul, gestica, psihologia
și limbajul personajelor
- cifra magică trei
Basmul cult prezintă câteva trăsături specifice, care
îl diferențiază de basmul popular, dintre care amintim:
·
diminuarea aurei eroice a
protagonistului
·
personaj lipsit de forțe supranaturale,
conturat obiectiv cu calități și defecte
·
dramatizarea narațiunii prin dialog
excesiv (dialogul preia funcțiile narațiunii)
·
comentariul moralist
·
prezența unor fragmente de proză rimată
și ritmată
·
deformarea grotescă a unor personaje
·
absența personajelor terifiante
Tema: o reprezintă lupta dintre bine și rău și
specific basmelor binele triumfă. Tot aici găsim și maturizarea lui Harap-Alb,
din această cauză basmul poate fi considerat un bildungsroman. Basmele au
încântat copiii din totdeauna, ei trăiesc sentimentul protagonistului și
peripețiile pentru succesul reușitei la final.
Prin finalitatea
Binele învinge răul, ei își însușesc valori educative și lecții de viață. Un
exemplu remarcabil pentru astfel de povești și basme este Ion Creangă.
Poveste lui Harap – Alb
este o lecție de viață, un model adevărat al succesului prin ascultarea de
părinți, muncă, bunătate și onoare.
Harap-Alb nu l-a ascultat
pe tatăl său și s-a întovărășit cu spânul, simbol la răului, drept pentru care
ajunge sluga acestuia dar își asumă greșeala și suportă consecințele.
Pe de altă parte, Harap – Alb prin orice ipostază
dovedește noblețea caracterului, milă, respect față de bătrână, ocrotește și cele
mai neînsemnate ființe, albinele și furnicile, se împrietenește cu Gerilă,
Flîmânzilă Ochilă, care se dovedesc personaje dificile și greu de suportat. BASMUL
(definiție) (basmul cult are autor, basmul popular nu are autor)
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult , deși este
numită poveste, totuși este un basm deoarece are
dimensiuni mai mari, personaje mai multe, structură specifică basmului cu acțiune complexă.
Titlul
operei este foarte sugestiv. Din punct de vedere morfologic, titlul este
compus dintr-un substantiv comun și unul propriu. Denotativ, titlul semnifică o
specie literară și un nume al unui protagonist de basm. Din punct de vedere
conotativ, titlul aduce acțiunea operei mai aproape de realitatea cotidiană
prin substantivul “poveste”. Numele personajului este un oximoron care evidențiază
schimbarea statutului social al personajului. Personajul dobândește acest nume
dupa încălcarea sfatului părintesc datorită inocenței și naivității (Alb).
Statutul inferior în care decade este în opoziție totală cu firea, caracterul și
educația sa (Harap). În opoziție, “Harap” semnifică sluga neagra și “alb” ce arată
lipsa maturității, neinițierea personajului.
Reperele spatio-temporale
Reperele spațio-temporale
sunt menționate vag, rezultând timpul mitic. În text, avem ca și date despre
locul acțiunii următoarele cuvinte: “odată”, ” într-o țară”, “într-o altă țară”,
” la poalele unui codru”, ” un pod peste o apă mare”.
Narator
Și în această
operă ca în multe altele, naratorul narează în dublă perspectivă naratorul
omnisicent și omniprezent care narează la persoana a III-a , devine subiectiv
folosind persoana I sau folosind apelative care arată simpatia pentru
protagonist fiind aici subiectiv, poziționându-se astfel în locul
obiectivitatii.
Moduri de expunere - Limbajul
În acest text,
sunt prezente toate cele trei moduri de expunere, narațiunea, dialogul
(monologul) și descrierea. Narațiunea, fiind
modul de expunere prin care se relatează într-o succesiune temporală fapte și întâmplări,
are rolul de a specifica cu exactitate fiecare acțiune, întâmplare la care
personajele iau parte cu ajutorul unui narator obiectiv sau subiectiv. Descrierea este modul de expunere prin care sunt
prezentate toate caracteristicile unor obiecte, personaje sau chiar fapte.
Rolul ei în acest text este de a situa acțiunea și personajele, de a exprima în
mod sugestiv atmosfera în care se desfășoară întâmplările și ajută cititorul să-și
imagineze cum arată locul și personajele. Dialogul
reproduce în mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea lui, autorul își
lasă personajele să se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.
Monologul este vorbirea unui singur personaj și are rolul de a exprima stările
personajului care vorbește.
Respectă
structura genului epic prin momentele subiectului bine structurate:
incipitul prezintă o situație de echilibru, intriga este scrisoarea cu cererea
unui moștenitor, iar desfăsurarea acțiunii este declanșată într-o acțiune
complexă unde protagonistul se confruntă cu antagonistul pentru a restabili
ordinea inițială. (în acțiune sunt testate inteligența, istețimea și curajul
autorului pentru a dovedi ca este demn să devină împărat). Tot în structura epicului
timpul și spațiul îmbină elementele reale cu cele fantastice (prezentul se
întrepătrunde cu viitorul iar spațiul îi permite lui Harap – Alb să treacă de
pe un tărâm pe celălalt).
Valențele
educative care se pot desprinde din basmul nostru sunt imperios
necesare pentru o dezvoltare armonioasă a preșcolarului astfel încât integrarea
socială și respectarea aproapelui să devină o competență sine qua non. Este
important ca aceste obiceiuri să se formeze cât mai curând.
Basmul este
potrivit pentru copii, în special în cadrul domeniului Limbă și comunicare,
pentru că are o acțiune liniară (faptele se petrec într-o ordine cronologică
simplă de urmărit de către copii).
Se poate aborda
în special prin Lectura Educatoarei și Dramatizări. Are un limbaj atractiv deci
este simplu de abordat în frământări de limbă , povestea dezvoltă imaginația și
vocabularul iar copii au libertatea de a a-și imagina șcenele (pentru că în
basme totul este posibil). Prin lectura basmului educatoarea îi poate ajuta pe
copii să facă diferența dintre bine și rău, dintre real și imaginar.
Domeniul om și societate este unul care poate beneficia
de valențele acestui basm deoarece copii vor învăța că tebuie respectate reguli
pentru a evita consecințele neplăcute.
În încheiere putem spune/ Considerăm că îmbinarea valorilor educative cu activități
practice și ludice, copiii pot reține mesajul operei, abordarea unor astfel de
opere literare , cum este basmul Povestea lui Harap-Alb conduce spre o
dezvoltare socială corespunzătoare și integratoare la nivelul societății
urmărind și respectând reguli de conduită și nu numai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu