Sala de grupă rămâne și va fi plină de copii dornici de învățare. Astfel activitatea noastră de bază va fi tot predarea. Nu va avea niciodată amplitudinea unei predări din învățământul primar deoarece ne raportăm la învățământul preșcolar, aflat sub semnul educației timpurii.
Ca urmare, vom detalia cele două concepte în cele ce
urmează.
Predarea – este actul instructiv –
educativ în baza căruia transmitem informații prelucrate cu scopul de ale forma copiilor o serie de
competențe elementare, indispensabile
pentru formabil în traseul lui educațional ulterior. Ne referim aici la
competențe ca un complex de cunoștințe fundamentale, aptitudini și atitudini.
Un act de predare poate deveni de calitate numai urmând anumite proceduri și
condiții riguros îndeplinte.
Educația timpurie, pe de altă parte, este perioada cuprinsă între 0 și 6 ani, vitală pentru
evoluția fără limite în cele mai frumoase moduri de exprimare. Se știe că
primii 6 ani de viață ai copilului sunt hotărâtori pentru formarea și dezvoltarea
principalelor procese psihice, condiție sine qua non pentru integrarea lui
socială.
Educația timpurie a fost profund interpretată în special
în țările dezvoltate unde s-a conștientizat importanța acesteia pentru întreg
parcursul vieții școlare și socio-profesionale.
Educabilul este numit de noi preșcolar și se află sub
oblăduirea celor mai buni formatori ai săi: educatorul și părinții. Pentru a
întelege rolul predării trebuie să luăm în considerare educatorul, a cărui
primă sarcină este să dirijeze corespunzător copilul pe drumul ce înlesnește
trecerea între nivelurile caracteristice educației timpurii: ante- și
preșcolar. Trecerea este mult ușurată de priceperea cu care educatorul tratează
noul curriculum în materie.
Urmărirea curriculumului este imperios necesară și
trebuie avute în vedere constant cele cinci domenii de dezvoltare, prevăzute
expres în curriculum. Domeniile sunt așa de importante, întrucât privesc
dezvoltarea: cognitivă, socio-emoțională, fizică, a sănătății, a igienei personale,
a limbajului, a comunicării, a capacităților și atitudinilor în procesul de
învățare, de unde și denumirile lor. Cu alte cuvinte, educatorul trebuie să
vizeze în mod constant stimularea copilului pe următoarele paliere: academic, psihomotor,
afectiv, socio-comportamental. Cu cât sunt mai mult atinse pragurile lor
superioare, cu atât mai bine pentru subiectul ce va intra ulterior în ciclul
primar, când viața de mic școlar i se va ușura.
Punctăm acest aspect relevant, știind că subiectul în
discuție (preșcolarul) are de străbătut nu doar nivelul pre-elementar, ci și
alte trei, în timp, adică nivelurile elementar, funcțional, dezvoltat.
Este de la sine înțeles că educatorul trebuie să dea dovadă de
profesionalism. În caz contrar, nu se ating obiectivele indicate în programa
pentru educaţia timpurie. Știm că pe axa programei sunt fixate: domeniile de dezvoltare, dimensiunile dezvoltării și comportamentele ce trebuie să transpară din cele opt competențe-cheie formate ori
în curs de formare.
Acestea fiind spuse, să revenim la predare – primul act din
procesul de învățământ. Înainte de orice moment din predare, educatorul trebuie
să țină totodată seama de planul de învățământ pentru educația timpurie și de
metodologia lui de aplicare. În altă ordine de idei, în preșcolaritate,
predarea se face ținându-se cont de prevederile planului (intervalul de vârstă,
tipurile activităților educative, numărul orelor alocate pe zi și pe săptămână),
respectiv de mențiunile metodologice. Privind lucrurile în substrat, educatorul
mai trebuie să ia în calcul aceste aspecte:
·
programul anual de studiu,
structurat în baza temelor date sub formă de întrebări (Cine sunt/suntem? Când,
cum şi de ce se întâmplă? Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ? Cine şi cum
planifică/ organizează o activitate? Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? Ce
şi cum vreau să fiu?);
· - proiectele tematice
(maximum 7/an) prestabilite și scopurile lor;
· - tipurile activităților de
învățare (experiențiale, liber alese, jocuri, de dezvoltare personală);
· - natura și recuzita fiecărui
centru de învățare în care intră copiii dimineața și după-amiaza;
· - particularitățile copiilor:
temperamente, potențial (intelectual, afectiv, creativ), stiluri și ritmuri de
învățare, stiluri de comunicare;
· - principiile educației;
evidențiem îndeosebi principiile ce promovează calitatea și accesibilitatea informației;
· - formele de organizare
potrivite pentru activitățile ce urmează a fi desfășurate (in- și outdoor);
· - aspectele ce alcătuiesc
momentele numite rutine și tranziții;
· - elementele de joc folosite
pentru a dinamiza copiii;
· - tipul și recuzita necesară
pentru activităţile după-amiezei, care pot fi: recuperatorii/ ameliorative pe
domenii experiențiale, recreative, liber alese, de cultivare a valorilor și
aptitudinilor;
· - stilul didactic de predare
adecvat fiecărei situații de învățare;
· - intuirea momentelor ce pot
deveni oportunități de învățare;
· - gândirea modurilor în care
situațiile și oportunitățile de învățare sunt susceptibile să genereze experiențe
de învățare; în context, recomandabil este să se ia în seamă orice activitate
extrașcolară sau extracurriculară – organizată prin prisma noilor educații;
deopotrivă, și prin prisma proiectelor tematice;
· - conceperea felului în care
se poate construi raportul de cauzalitate între nivelurile colaterale pre - școlarității
(antepreșcolaritate și școlaritate mică), avându-se în vedere ansamblul celor
opt competențe-cheie.
Obligatoriu educatorul trebuie să accentueze trei aspecte:
educarea limbajului și jocul de rol. Educarea limbajului dezvoltă inteligența
verbal-lingvistică, una atât de necesară pentru formarea competențelor de comunicare,
cooperare și colaborare. Iar jocul de rol face trimitere spre teatrul educațional,
atât de necesar pentru deprinderea
vorbirii în public, odată cu depășirea tracului dat de reprezentația frontală.
În încheiere, să vedem ce competențe transformă predarea într-un
succes pentru toți actorii ce joacă în sala de grupă (educatorul și copiii).
Cele opt competențe agreate la nivel european se înțeleg de la sine. Punctual,
amintim unele derivate din acestea, știute sub denumirea de competențele secolului XXI, și anume: cooperarea, colaborarea,
organizarea, gândirea, soluționarea problemelor, flexibilitatea, creativitatea.
În viziunea proprie, pe fondul lor, scenariul didactic poate fi
atât de bine dirijat de educator,
încât, la finalul zilei,
acesta poate bifa mulțumit obiectivele operaționale. În plus, educatorul
trebuie să ateste că deține abilitățile de management al resurselor umane și
capacitățile de a fi un bun animator și facilitator. Precizăm aici cuvântul animator deloc întâmplător, știind rolul jocului în viața
copilului, indifferent de vârstă. Jocul e forma lui naturală de exprimare și
dezvoltare. Pentru a răspunde nevoii firești de joacă, educatorul trebuie să îi
vină copilului în întâmpinare cu acte teatrale, care să destindă atmosfera în
grupul de învățare. Odată destins, copilul poate fi mai ușor implicat în
sarcini de lucru și, totodată, mai
receptiv la ceea ce îi transmite educatorul în calitate de formator, respectiv
de facilitator.
În încheiere trebuie spus că predarea este o activitate esențială,
oricare ar fi nivelul de studiu al subiecților educabili.
În lipsa predării nu putem vorbi de acel transfer de cunoștințe,
în baza căruia se formează baza de date și seria de abilități și aptitudini
elementare. Le putem privi ca pe o temelie, pe care, apoi, învățătorul construiește
baza de achiziții fundamentale. Astfel, credem că se înlesnește procesul de învățământ
derulat în fiecare clasă primară ulterioară. Opinăm că aceasta este rațiunea
pentru care educatorul trebuie să trateze simultan, cu seriozitate, actul de
predare și spectrul educației timpurii. În acest spectru vedem ucruri ce stau să
fie (re)descoperite, lucruri cum sunt: stadiile dezvoltării copilului, teoriile
jocului, didactica, metodicile de specialitate, strategiile cognitive de
predare și de învățare, regulile de sănătate emoțională, normele de relaționare
constructivă etc.
Sursa: TESTE REZOLVATE pentru reușita la examenul de titularizare în
învăţământul preșcolar editura www.rs.ro/www.portalinvatamant.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu