TITULARIZARE EDUCATOARE - Model eseu - CONCEPUL DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

            Evaluarea în învățământul preșcolar are aceeași semnificație ca și cea efectuată în învățământul primar. Diferența constă în faptul că, în grădiniță, nu se aplică probe de tipul testelor și nici sisteme de notare. În cuvinte proprii, evaluarea este o parte integrantă din procesul de învățământ – în discuție, cel preșcolar – în baza căruia se măsoară progresul unui copil înregistrat în fiece dimensiune a dezvoltării per domeniu.

 În funcție de rezultatele consemnate, educatorul ia măsurile necesare pentru a ridica nivelul copilului pe un palier anume sau în totalitate. Mai mult decât pe verificarea cunoștințelor și de cuantificare a lor, accentul se pune pe comportamentele manifestate în contextul dimensiunilor dezvoltării. Acestea sunt identificabile, măsurabile în indicatori prestabiliți, interpretabile și susceptibile să determine luarea deciziilor ce privesc reglarea învățării și ameliorarea situației. În scop evaluativ, cel mai des întâlnită este metoda observării sistematice (structurate).

Fiind parte din procesul de învățământ, și evaluarea are funcții. Ne referim strict la cele pedagogice.

Le precizăm în cele ce urmează și ne oprim asupra uneia.

Funcţiile în cauză sunt: de constatare şi apreciere a rezultatelor, de diagnosticare și de prognosticare.

Vedem că acestea nu diferă de cele din învățământul primar. Însă, așa cum spuneam la un moment dat, în ciuda asemănării, în preșcolaritate, nu se acordă calificative sau note pentru aprecierea rezultatelor pe scara valorică. Ne întărim spusele subliniind funcţia de diagnosticare a evaluării. Gândind la natura fișei de observație sistematică, periodic, educatorul interpretează rezultatele unui copil, obținute la activitățile desfășurate.

Luăm în considerare dimensiunile celor cinci domenii de dezvoltare și indicatorii evidențiați în curriculum, astfel încât interpretarea se face pe criterii calitative. Ne atrage atenția diagnosticarea (diagnoza), știind cât de important este aceasta la nivel pre-elementar; primează stimularea comportamentală. De aceea e imperios necesar să aibă educatorul în vedere aspectele care indică schimbări în conduita preșcolarului, în genere. De vreme ce observă aspectele cu grad de risc, acesta poate interveni pentru a redresa situația, influențând starea de fapt a copilului nu doar în domeniul afectat, ci dezvoltarea lui globală. Pentru a se dovedi eficiența diagnozei, trebuie să conlucreze și familia copilului. Numai așa are continuitate munca educatorului. Abia atunci când lucrurile sunt clare și pe făgaș se poate vorbi de următoarea funcție – cea de prognosticare (prognoză).

Cunoscând stadiul la care se află preșcolarul, în fiecare dintre cele cinci domenii de dezvoltare, se poate ști dacă acesta va face față situațiilor de învățare întâlnite la nivelul superior de studiu. De pildă, la trecerea din grupa mijlocie în grupa mare sau din aceasta în clasa pregătitoare.

Astfel, reamintim importanța evaluării, corespunzător efectuate nu doar în preșcolaritate.

Fiind o parte inseparabilă dintr-o activitate instructiv-educativă, inclusiv în grădiniță, evaluarea trebuie să treacă succesiv prin cele trei funcții definitorii (măsurare, diagnoză, predicție). Bine gândită și riguros efectuată, aceasta determină progresul copilului și, implicit, ascensiunea pe traseul său educațional.

Sursa: TESTE REZOLVATE pentru reușita la examenul de titularizare în învăţământul preșcolar editura www.rs.ro/www.portalinvatamant.ro